DUMNEZEIASCĂ, VEŞNICĂ, NESCHIMBĂTOARE

Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
1 Petru 1.25

Toate învăţăturile oamenilor şi ei înşişi vor trece ca iarba; dar noi suntem siguri cu privire la Cuvântul Domnului că va fi altfel, căci El rămâne veşnic.
Avem aici o evanghelie dumnezeiască; căci care cuvânt poate să dureze veşnic, decât acela care este rostit de Dumnezeul cel veşnic?
Evanghelia este vie totdeauna; tot atât de plină de viaţă acum, ca şi atunci când a ieşit din gura lui Dumnezeu; şi tot atât de puternică să convingă, să întoarcă la Dumnezeu, să refacă, să mângâie, să sprijinească, să sfinţească, aşa cum era pe vremea minunilor.
Această Evanghelie este neschimbătoare: nu este azi iarbă verde şi mâine fân uscat; ci adevărul nestricăcios al Dumnezeului care nu se schimbă. Părerile oamenilor se schimbă, dar adevărul rostit de Dumnezeu, nu se schimbă, ca şi Acela care l-a rostit.
Această Evanghelie - veste bună - pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu este o pricină de bucurie, o temelie tare pe care noi putem să ne sprijinim cu toată încrederea. Cuvântul „veşnic" cuprinde viaţa, moartea, judecata şi veşnicia. Slavă lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru această mângâiere veşnică. Să ne hrănim cu acest Cuvânt astăzi şi în toate zilele vieţii noastre.

MÂNGÂIERE, SIGURANŢĂ, SATISFACŢIE

Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
2 Samuel 23.5

Aici avem un mănunchi de făgăduinţe, ca o cutie cu perle. Legământul este chivotul care cuprinde toate lucrurile. Aceste ultime cuvinte ale lui David, pot să fie şi ale mele astăzi. Ele încep printr-un suspin: nici eu, nici ai mei, nu suntem înaintea lui Dumnezeu aşa cum am vrea. Încercări, griji, păcate, fac să-ţi pară perna tare.
Apoi vine un gând mângâietor: „El a făcut cu mine un legământ veşnic", Dumnezeu însuşi S-a legat cu mine şi a pecetluit contractul cu sângele lui Isus. Eu sunt legat cu Dumnezeu şi Dumnezeu este legat de mine.
De aici iese o siguranţă; căci acest legământ fiind veşnic, bine întărit şi sigur, n-am de ce mă teme pentru viitor, nici de lipsurile mele asupra unor lucruri uitate, nici de nesiguranţa lucrurilor trecătoare. Acest legământ este o stâncă pe care eu pot să pun temelia şi să clădesc pentru viaţă şi moarte. David nu doreşte nimic mai mult decât mântuirea sa, şi toate dorinţele sale sunt înaintea Lui. El găseşte în acest legământ tot ce poate să dorească un om.

ÎNVIORARE DEPLINĂ

Sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji.
Ieremia 31.12

Oh, dacă sufletul nostru ar primi această îngrijire dumnezeiască, n-ar mai fi uscăciune şi el ar fi ca o grădină a Domnului! La adăpost de stricăciune, înconjurat de har, întreţinut prin învăţătură, cercetat de dragoste, curăţit prin disciplină şi păstrat prin puterea dumnezeiască, acest suflet este astfel pregătit să aducă roade pentru Domnul.
Dar o grădină poate să se usuce din lipsă de apă şi plantele sale să dea îndărăt până aproape să piară. Sufletul meu, cât de repede ţi s-ar întâmpla astfel, dacă Domnul te-ar părăsi! În Răsărit, o grădină fără apă încetează să mai fie grădină, căci nimic n-ar ajunge la coacere, n-ar putea să crească şi să trăiască acolo. Dacă însă grădina este permanent udată ea devine o desfătare pentru cei ce o admiră. Oh, de ar uda Duhul Sfânt sufletele noastre în aşa fel ca fiecare parte a grădinii noastre interioare, fiecare pom sau legumă să primească la timp apa necesară, atunci şi viaţa noastră ar fi ca o grădină roditoare. În toată grădina, veţi putea să cunoaşteţi, după strălucirea verdeţei, pe unde trece apa care o udă, iar în Biserică veţi recunoaşte de asemeni foarte repede unde lucrează Duhul Sfânt.
Doamne, udă-mă şi astăzi, ca să aduc multă roadă spre slava Ta, pentru dragostea Domnului Isus! Amin!

DIN ORICE ÎMPREJURARE

Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa.
Psalmul 55.16

Eu trebuie să mă rog şi mă voi ruga. Ce altceva aş putea să fac? Înşelat, părăsit, batjocorit, Doamne, eu voi striga la Tine. Ţiclagul meu, în care m-am refugiat, a ars în flăcări şi s-a făcut cenuşă şi oamenii vorbesc să mă ucidă cu pietre. Dar eu îmi întăresc inima în Domnul, care mă va trece prin această încercare, cum m-a trecut prin atâtea altele. Dumnezeu mă va izbăvi, sunt sigur de acest lucru, cred acest lucru!
Dumnezeu mă va izbăvi şi nu altul. Eu nu doresc nici un alt ajutor şi nu îmi pun nici o încredere în braţul de carne, chiar dacă aş putea să fac acest lucru. Zi şi noapte, seara şi dimineaţa, eu voi striga la El şi numai la El, căci El este Dumnezeul tare. Cum mă va izbăvi El, nu pot să ştiu, dar ştiu că El va face acest lucru. El îl va trimite din ceruri pe îngerul Său care-mi va aduce ajutorul cel mai sigur, cel mai deplin, cel mai bun. Cât este de adevărat că El trăieşte, tot aşa de adevărat este că acel mare „EU SUNT" mă va scoate din această grijă de azi şi toate îngrijorările din viitor. Şi când va veni moartea cu toate tainele veşniciei, „El mă va izbăvi", aşa cum a spus. Aceasta va fi cântarea mea de bucurie, care mă va întări în timpul ceasurilor întunecoase. Nu este acest lucru ca un fruct copt din pomul vieţii? Eu mă voi hrăni cu el. Ce gust plăcut are!

OAMENI ALEŞI

...te-am lămurit în cuptorul urgiei.
Isaia 48.10

Acest verset a fost pus multă vreme pe perete în faţa ochilor autorului şi, mai mult decât a fi privit, el a fost săpat în inima sa. Ca să fii ales de Dumnezeu nu este lucru neînsemnat. Pe aceia pe care Domnul I-a ales, îi face într-adevăr oameni aleşi. A fi alesul lui Dumnezeu valorează mai mult decât a fi alesul unei naţiuni întregi. Aşa de mare este acest dar, încât, pentru câteva neplăceri care s-ar putea să-l însoţească, ar trebui să fie primit cu bucurie, tot aşa cum evreii mâncau mielul pascal chiar dacă era însoţit de ierburi amare. Astfel noi alegem cuptorul, pentru că în el Dumnezeu ne alege.
Noi suntem aleşi ca popor întristat, nu ca popor înfloritor, aleşi în cuptorul cel mare şi nu în palat. În cuptor, frumuseţea este veştejită, eleganţa distrusă, puterea slăbită, slava apusă, dar aici sunt descoperite tainele dragostei veşnice şi aici se face alegerea. Aşa a fost şi cu noi. În timpul încercărilor grele, Dumnezeu Şi-a îndreptat spre noi chemarea, Şi-a întărit alegerea şi ne-a dat siguranţă. Atunci am ales noi ca Domnul să fie Dumnezeul nostru şi El a arătat că noi suntem în mod hotărât aleşii Săi. De aceea dacă azi cuptorul ar fi încins de şapte ori mai mult, noi nu ne-am teme deloc, căci Fiul lui Dumnezeu va merge cu noi în mijlocul focului aprins.

CEL CU UN CUGET DELICAT

... şi voi judeca între oaie şi oaie.
Ezechiel 34.22

Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.
Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime? Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare, nici nu-i da Ia o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.
Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.
Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta, Isus are milă de tine.

HRANĂ ŞI ODIHNĂ

Eu însumi îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 34.15

Sub cârmuirea Păstorului ceresc sfinţii sunt hrăniţi din belşug. Nu li se dă un pumn sărăcăcios de gânduri omeneşti, goale şi găunoase, ci Domnul îi hrăneşte cu adevărul tare şi miezos al descoperirilor Lui. Scriptura este pentru suflet o adevărată hrană, pe care Duhul Sfânt o duce până la inimă. Domnul Isus însuşi este adevărata hrană dătătoare de viaţă a celor credincioşi. Marele nostru Păstor ne făgăduieşte aici că El însuşi ne va da această hrană sfântă. Şi dacă duminica păstorul nostru pământean vine în faţa noastră cu mâinile goale, nu tot aşa vine Domnul.
Duhul celui ce este plin de adevărul sfânt stă liniştit. Cei pe care îi hrăneşte Domnul, sunt în pace. Nici un câine nu-i îngrijorează, nici un lup nu-i sfâşie, nici o pornire rea nu-i tulbură. Ei se odihnesc, întăriţi prin hrana pe care o primesc, învăţăturile harului îi sprijinesc şi îi mângâie. Ele sunt pentru noi îmbărbătare şi odihnă. Să ne aşteptăm să le găsim la Domnul Isus.
Fie ca şi astăzi El să ne îngăduie să ne hrănim în păşunile Cuvântului Său şi să ne odihnim în ele. Nici o nebunie şi nici o tulburare să nu avem astăzi, ci să fie pentru noi un timp de gândire şi de pace.

DUMNEZEU MAI PRESUS DE FILOZOFIA OMENEASCĂ

Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.
1 Corinteni 1.19

Aceste cuvinte sunt o ameninţare pentru înţelepciunea acestei lumi şi o făgăduinţă pentru credinciosul simplu. Aceia care se socotesc savanţi, au căutat totdeauna să distrugă credinţa celor smeriţi, dar străduinţele lor vor fi totdeauna fără rezultat. Dovezile lor se clatină, teoriile lor se scufundă prin greutatea lor proprie şi uneltirile lor sunt descoperite înainte de a-şi atinge scopul. Bătrâna Evanghelie nu este nimicită şi nici nu poate fi atât timp cât Domnul trăieşte. Dacă ar fi putut fi distrusă, de mult ar fi dispărut de pe pământ.
Cât despre noi, nu putem să distrugem înţelepciunea celor înţelepţi şi nu trebuie să încercăm, căci această lucrare este în mâini cu mult mai bune decât ale noastre. Domnul însuşi a zis „voi prăpădi" şi El nu vorbeşte în zadar. El afirmă de două ori hotărârea Sa în acest verset zicând: „voi prăpădi", „voi nimici", şi să fim siguri că nu se va lăsa.
Cum ştie El să nimicească filozofia şi cugetarea modernă, când se apropie de ea! El reduce la zero ceea ce se înfăţişează ca foarte frumos şi nimiceşte cu totul lemnul, firul şi pleava. Este scris că aşa va fi cu ele şi aşa trebuie să fie. Doamne, grăbeşte această clipă!

DRAGOSTEA ŞI CĂUTAREA ADEVĂRATEI ÎNŢELEPCIUNI

Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
Proverbe 8.17

Înţelepciunea îi iubeşte pe cei ce o iubesc şi îi cercetează pe cei ce o caută. Cel ce doreşte să fie înţelept este chiar înţelept şi cel ce caută cu grijă înţelepciunea, aproape a şi găsit-o. Ceea ce este adevărat pentru înţelepciune, în general, este mai ales adevărat pentru înţelepciunea întrupată în Domnul Isus. Pe El trebuie să-L iubim şi să-L căutam şi în schimb ne vom bucura de dragostea Lui şi-L vom găsi pe El însuşi. Partea noastră este să-L căutăm pe Isus la începutul vieţii. Ferice de tinerii ai căror zori ai vieţii sunt petrecuţi cu Isus. Niciodată nu este prea devreme să-L cauţi pe Domnul Isus. Cei ce-L caută din timp, îl găsesc în mod sigur. Trebuie să-L căutăm cu sârguinţă. Cei ce prosperă în lucrul lor se scoală devreme şi sfinţii care propăşesc îl caută pe Isus cu mult dor. Noi trebuie să-L căutăm mai întâi pe El, înainte de orice. Mai presus de toate, Isus. Isus întâi şi nimic altceva după aceea.
Când îl vom găsi, El ni se va descoperi din ce în ce mai lămurit. El ni se va dărui în întregime. Ferice de omul care îl caută pe acela care, odată găsit, rămâne pentru totdeauna cu el şi va fi pentru inima şi duhul său, o comoară din ce în ce mai preţioasă.
Doamne Isuse, eu Te-am găsit; fii bucuria şi plăcerea mea cea mai mare.

MÂNIA SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU

Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
Psalmul 76.10

Cei răi se lasă duşi de mânie. A răbda această mânie este o parte din lucrarea noastră şi o dovadă că suntem despărţiţi de ei. Dacă am fi din lume, lumea ne-ar iubi. Dar mânia ei contra noastră, nu va face decât să scoată mai mult la iveală slava lui Dumnezeu. Când oamenii în furia lor L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, ei au împlinit fără să ştie planul lui Dumnezeu şi în mii de cazuri, planurile lui Dumnezeu se împlinesc prin îndârjirea celor răi. Ei se cred liberi; dar ca şi ocnaşii puşi în lanţuri, ei împlinesc fără să-şi dea seama, hotărârile Celui Atotputernic.
Planurile pe care şi le fac, îi duc la propria lor înfrângere şi mânia lor nu poate să ne facă nici un rău. Ei îşi fac rău lor însuşi şi uneltirile lor se întorc împotriva lor. Fumul care se ridica din rugurile martirilor îi făcea pe oameni să se dezguste şi mai mult de învăţătura papilor.
Domnul nostru ştie cum să pună botniţă şi să lege în lanţuri pe urşi şi cum să stăvilească furia vrăjmaşilor noştri. El face ca morarul care schimbă cursul apei şi nu lasă să treacă prin jgheabul morii decât apa necesară ca să mişte roata morii. Mai bine să cântăm decât să suspinăm. Chiar atunci când vântul suflă şi mugeşte, să nu ne temem de nimic, căci Domnul îl cârmuieşte cum vrea El.

NOAPTE A PLÂNSULUI; ZI PLINĂ DE VESELIE

Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa; seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.
Psalmul 30.5

O clipă sub mânia Tatălui nostru ceresc ni se pare că sunt ani îndelungaţi şi totuşi nu este decât un moment. Când noi Îl întristăm pe Duhul Său, nu putem să ne aşteptăm ca El să Se bucure; dar El este un Dumnezeu iertător şi aruncă imediat greşelile noastre în marea uitării. Când noi cădem în leşin şi suntem gata să murim la vederea feţei Sale mânioase, îndurarea Lui ne dă viaţă.
Dar acest verset cuprinde şi o parte plină de bucurie. Noaptea noastră de plânsete este urmată imediat de o zi veselă. Clipa cât ţine pedeapsa arată lămurit cât de mare este mila lui Dumnezeu pentru cel credincios. Domnului nu-I place să folosească nuiaua pentru aleşii Lui. El dă una sau două lovituri şi totul se termină aici; apoi viaţa şi bucuria care vin după dureri şi lacrimi fac mult mai mult decât întristarea izbăvitoare, după voia lui Dumnezeu.
Mângâie-te suflete al meu şi cântă aleluia! Nu plânge toată noaptea, ci şterge-ţi lacrimile în aşteptarea dimineţii. Aceste lacrimi sunt o rouă care ne face atât de bine, ca razele soarelui de dimineaţă. Lacrimile curăţă ochii noştri ca să ne facă să vedem trecerea pe care o avem înaintea Lui. Atunci, tristeţea noastră este ca umbrele care se disting pe un tablou, ca să facă să iasă şi mai clar lucrurile în lumină. Aşadar, toate sunt bune.

IZBĂVIRE NELIMITATĂ

De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.
Iov 5.19

Elifaz spune aici adevărul lui Dumnezeu. Noi putem să avem tot atâtea necazuri câte zile de lucru sunt într-o săptămână, dar Dumnezeu care ne-a ajutat în timpul acestor şase zile, va lucra mai departe până când vom ajunge la o izbăvire deplină. Noi ne vom odihni cu El şi în timpul sabatului nostru. Când necazurile vin repede unul după altul, atunci avem o încercare dintre cele mai aspre ale credinţei. Abia ne-am ridicat dintr-un necaz, că vine altul, apoi altul, până acolo că noi începem să ne clătinam. Dar şi izbăvirile care vin una după alta tot aşa de repede ca şi necazurile, sunt pricini de bucurie şi sunetul dat de nicovală sub loviturile de ciocan ale întristării se va schimba până la urmă într-o dulce melodie. Încrederea noastră este că atunci când Domnul socoteşte că şase încercări trebuie să avem, şase vor fi şi nu mai multe.
Se poate ca astăzi să nu avem nici un răgaz şi şapte necazuri să ne apese, dar „de şapte ori, ni se spune, necazul nu te va atinge". Necazul poate ne va da târcoale, dar va fi ţinut la distanţă ca să nu ne atingă. Răsuflarea arzătoare a celui rău ar putea să ne apese şi nouă respiraţia, dar degetul lui nu va fi pus peste noi.
Coapsele noastre vor fi încinse astfel ca sa îndure cele şase sau şapte necazuri şi teama nu va fi pentru cei credincioşi, ci pentru cei care nu au nici Tată, nici Mântuitor, nici Duh Sfânt.

RĂSPLATĂ PENTRU CEI NEPRIHĂNIŢI

Şi atunci oamenii vor zice: Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!
Psalmul 58.11

Judecăţile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna uşor de recunoscut pe pământ, căci se întâmplă adesea că toţi sunt atinşi de acelaşi accident. Situaţia de acum este o situaţie de încercare şi nu de pedeapsă, nici de răsplătire. Totuşi dreptatea lui Dumnezeu izbucneşte uneori într-un mod îngrozitor, în aşa fel încât oamenii indiferenţi sunt siliţi să vadă mâna Sa. Dar chiar din viaţa aceasta cei neprihăniţi primesc o răsplată pe care o preţuiesc mai mult decât orice lucru şi anume bucuria Domnului care le linişteşte cugetele. Adesea El adaugă şi alte binefaceri, căci Dumnezeu nu rămâne nimănui dator. Dar răsplata cea mai mare, cel neprihănit o va găsi în viaţa viitoare.
Noi putem totuşi să recunoaştem într-o mare măsură judecăţile Stăpânului ceresc asupra popoarelor de pe pământ. El răstoarnă stăpânirile asupritoare şi pedepseşte neamurile vinovate. Nimeni nu poate să cerceteze istoria înălţării şi căderii împărăţiilor şi să nu vadă că o putere deosebită lucrează ca toate fărădelegile să le aducă înaintea judecăţii Sale şi să le pedepsească neînduplecat. Păcatul nu rămâne nepedepsit şi binele nu rămâne nerăsplătit. Judecătorul întregului pământ lucrează cu dreptate. De aceea să ne temem de El şi numai de El; să nu ne temem însă niciodată de puterea celor răi.

CEL CE CAUTĂ, GĂSEŞTE

Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine.
1 Cronici 28.9

Avem nevoie de Dumnezeul nostru şi dacă-L vom căuta, îl vom găsi căci El nu Se va tăgădui singur, ascunzându-Şi faţa de cel care-1 caută. Şi Dumnezeu Se va lăsa găsit, nu pentru că tu eşti vrednic sau fiindcă ai căpătat trecere înaintea Lui, ci pentru simplul motiv că îl cauţi. Tu, care Îl cunoşti deja pe Domnul, tu trebuie să stăruieşti mereu să cauţi faţa Sa rugându-te, slujindu-I cu sârguinţă şi cu o sfântă recunoştinţă. El nu-ţi va refuza părtăşia şi prietenia Sa. Iar cei care nu-L cunosc încă, să înceapă de îndată să-L caute, până când îl vor găsi şi-L vor primi ca pe Mântuitorul, prietenul, Tatăl şi Dumnezeul lor.
Ce siguranţă mare dă, celui ce caută, această făgăduinţă: „Caută şi vei găsi". Da, chiar tu, dacă-L cauţi pe Dumnezeul tău, ai să-L găseşti. În El vei găsi iertare, viaţă, sfinţenie, slavă. Caută dar cu stăruinţă, căci nu este în zadar. Caută-L fără întârziere; aici este locul şi timpul potrivit ca să-L găseşti. Pleacă-ţi genunchiul tău dârz şi grumazul tău înţepenit şi strigă-L pe Dumnezeu, pe Dumnezeul cel viu! În numele lui Isus cere curăţirea ta şi starea de neprihănire. Acestea nu-ţi vor fi refuzate. Aceasta este mărturia pe care a dat-o David fiului său Solomon prin versetul de la început şi este şi experienţa mea. Crede acest lucru şi fă aşa pentru dragostea lui Cristos.

CINE ARE MAJORITATEA?

Nu te teme; căci mai mulţi sunt cei cu noi, decât cei cu ei.
2 Împăraţi 6.16

Cai şi care siriene cu o mare oştire îl înconjurau pe proroc la Dotan. Tânărul lui slujitor era înspăimântat. Cum să scape de o armată vrăjmaşă aşa de mare? Dar prorocul avea ochi pe care nu-i avea şi slujitorul lui, şi el, prorocul, putea să vadă o armată şi mai mare şi mai bine înarmată, care îl păzea de orice rău. Caii de foc sunt mai puternici decât cei de carne şi carele de foc sunt mai grozave decât carele de fier.
Aşa se întâmplă şi azi. Vrăjmaşii adevăraţi sunt nenumăraţi, cu putere, învăţaţi, vicleni, şi ei răstălmăcesc adevărul cum le convine; dar omul lui Dumnezeu n-are pricină să se înspăimânte de ei. Văzute sau nevăzute, fiinţe puternice sunt de partea adevărului. Dumnezeu ţine în rezervă oştiri care vor apăra în momentul când va fi nevoie, oştiri ale căror puteri de a apăra binele şi adevărul întrec cu mult puterile răului. De aceea să nu ne descurajăm şi să mergem în pas cu aceia a căror bucurie şi încredere îi ridică mai presus de orice teamă. Biruinţa este de partea noastră. Dacă lupta este grea, noi ştim că sfârşitul va fi biruinţa noastră. Credinţa care are pe Dumnezeu de partea ei este sigură de biruinţă. „Cei ce sunt cu noi, sunt mai numeroşi decât cei ce sunt împotriva lui Dumnezeu.

NEACOPERIREA ŞI MĂRTURISIREA PĂCATULUI

Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.
Proverbe 28.13

Iată cum va căpăta îndurare un păcătos vinovat şi care se pocăieşte. El trebuie să părăsească obiceiul de a-şi ascunde păcatele. Falsitatea neagă răul, prefăcătoria îl ascunde, lăudăroşia îl îndreptăţeşte şi religiozitatea caută să ispăşească răul prin fapte bune.
Dar lucrarea pe care trebuie s-o facă păcătosul este să mărturisească păcatul şi să-l părăsească. Aceste două lucruri trebuie să meargă împreună. El trebuie să mărturisească Domnului cu dreptate şi în chip cinstit păcatul său şi să-1 urască; el nu trebuie să arunce vina pe alţii, să acuze împrejurările sau obiceiurile firii sale pământeşti. Să ne descărcăm în întregime cugetul nostru de orice păcat şi să ne recunoaştem vinovaţi înaintea scaunului de judecată. Nu există îndurare decât cu această condiţie.
După aceea să părăsim păcatul. După ce am mărturisit greşeala noastră, să părăsim orice intenţie de a mai stărui în acea greşeală, acum şi în viitor. Noi nu putem să rămânem în stare de răzvrătiţi faţă de Dumnezeu şi să locuim în acelaşi timp cu Măria Sa împăratul. Obiceiul de a face răul trebuie părăsit, ca şi locurile, tovărăşiile, cărţile şi orice lucru care ne depărtează de bine. Nu pentru mărturisirea păcatului, nici pentru schimbarea atitudinii, ci în legătură cu ele aflăm iertarea, prin credinţa în sângele lui Isus.

RUGĂCIUNEA ÎN NUMELE LUI

Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Ioan 14.13

Nu toţi credincioşii ştiu să ceară ceva în Numele Iui Isus; a te ruga, nu numai din dragoste pentru El, ci în Numele Său, ca şi cum ai fi împuternicit de El, este o treaptă înaltă a rugăciunii. Sunt unele lucruri pe care noi n-am îndrăzni sa le cerem în Numele acesta binecuvântat, căci ar însemna să-l necinstim; dar când cererea este vrednică să fie sprijinită pe numele lui Isus, ea va fi primită şi împlinită.
Cu cât o rugăciune este mai mult spre slăvirea Iui Dumnezeu prin Fiul, cu atât este mai sigur că ea va reuşi. Ea aduce slavă pentru adevărul Său, pentru puterea Sa, pentru credincioşia Sa şi pentru harul Său. Împlinirea rugăciunii, când ea este făcută în Numele lui Isus, descoperă dragostea Tatălui pentru Fiul Său prea iubit şi cinstea cu care El l-a înzestrat. Slava lui Isus şi a Tatălui sunt aşa de strâns legate una de alta, încât mulţumirile care slăvesc pe Unul, slăvesc în aceaşi măsură şi pe Celălalt. Un fluviu ajunge renumit prin bogăţia izvorului care-l umple şi izvorul este cinstit prin fluviul care-i primeşte şi-i răspândeşte apa tuturor. Dacă răspunsurile la rugăciunile noastre L-ar necinsti pe Dumnezeu, noi n-am îndrăzni să ne rugăm; dar fiindcă El este proslăvit prin împlinirea rugăciunilor, noi vom cere mereu, în Numele acesta binecuvântat, ca Dumnezeu şi poporul Său să aibă o părtăşie a bucuriei.

PEDEPSIREA COPILULUI, NU PENTRU TOTDEAUNA

Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.
1 Împăraţi 11.39

În familia cerească este disciplină, şi această disciplină este destul de aspră, pentru ca păcatul să fie privit ca un lucru grozav şi ca ceva amar. Solomon a fost tras de pe calea cea dreaptă de femeile străine; el a adus jertfe altor dumnezei şi în felul acesta L-a necinstit nespus de mult pe Dumnezeul tatălui său. Din această cauză zece părţi din cele douăsprezece câte avea împărăţia lui Israel au fost despărţite şi au ajuns ca un stat vrăjmaş. O mare durere a fost atunci pentru casa lui David, a cărei domnie a fost lovită astfel chiar de mâna lui Dumnezeu, ca urmare a purtării sale necredincioase. Domnul îi va pedepsi de asemenea pe slujitorii Săi cei mai buni şi cei mai scumpi, dacă ei se abat de la ascultarea legii Lui în totul; poate chiar în acest moment apasă asupra noastră o asemenea judecată. Să-I spunem Lui cu smerenie, ca Iov: „Arată-mi Doamne pentru ce te cerţi cu mine".
Dar ce mângâiere la gândul că aceasta nu este „pentru totdeauna". Pedeapsa păcatului este veşnică, dar aceea pe care Tatăl o dă copilului lui Dumnezeu este numai pentru o vreme. Boala, sărăcia, întristările sufleteşti vor trece după ce ele îşi vor fi făcut efectul pe care îl vrea Domnul. Aduceţi-vă aminte că noi nu mai suntem sub lege, ci sub har. Nuiaua lui Dumnezeu ne va face poate să suferim, dar sabia Lui nu ne va nimici. Povara noastră de azi are ca ţintă să ne aducă la pocăinţă, ca să nu pierim o dată cu cei răi.

ÎNAINTE ŞI ÎN TIMPUL CHEMĂRII

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65.24

Ce lucrare la timp! Domnul ne aude înainte ca noi să strigăm şi adesea ne răspunde cu aceeaşi iuţeală. Ştiind dinainte nevoile noastre, Dumnezeu aranjează totul în aşa fel ca înainte să se simtă nevoia, ea să fie împlinită şi înainte ca încercarea să ne fi atins, noi să fim deja înarmaţi. Acest răspuns imediat la nevoile noastre întrece orice ştiinţă şi noi am văzut de multe ori întâmplându-se. Înainte ca noi să fi avut timp să ne gândim la vreun necaz, mângâierea puternică hărăzită să ne sprijinească a şi venit. Ce Dumnezeu este Dumnezeul nostru care ne răspunde aşa de repede!
Felul Lui de a auzi ne aduce aminte de telefon. „Dumnezeu este în cer şi noi suntem pe pământ", dar El face ca vorba noastră să zboare tot aşa de iute ca şi vorba Sa. Când noi ne rugăm fierbinte, atingem urechea lui Dumnezeu. Şi milostivul nostru Mijlocitor aduce imediat înaintea Tatălui Său, cererile noastre, pe care El le ascultă cu atenţie. Ce mare lucru este rugăciunea! Cine nu ar îndrăzni să ceară ceva cu ardoare, când ştie că glasul lui ajunge până la urechea împăratului împăraţilor? Mă voi ruga astăzi cu credinţă, nu numai că voi fi auzit, dar că am şi fost auzit; nu numai că El îmi va răspunde în viitor, dar eu primesc chiar acum răspuns. Duhul Sfânt să mă ajute în rugăciunile mele.

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
2 Samuel 22.29

Sunt eu în lumină? Atunci Tu Doamne eşti lumina mea. Dacă Tu dispari, bucuria mea se duce; dar atât timp cât Tu eşti cu mine, pot sa mă lipsesc de luminile ştiinţei şi de flăcările civilizaţiei. Ce lumină aruncă prezenţa lui Dumnezeu peste toate lucrurile! S-ar zice că un far îşi întinde razele sale până la douăsprezece mile, dar Dumnezeul nostru nu este numai un Dumnezeu de aproape, ci şi un Dumnezeu care este zărit la mari distanţe, chiar din ţara vrăjmaşului. O, Doamne, când dragostea Ta umple inima mea sunt fericit ca un înger. Tu eşti toată desfătarea mea.
Sunt eu în întuneric? Atunci Tu, Doamne, luminezi întunericul meu. În scurt timp, lucrurile se schimbă. Treburile mele pot să fie din ce în ce mai întunecate şi un nor se poate îngrămădi peste alt nor; dar când se va întuneca aşa de mult încât să nu-mi pot vedea nici mâna, voi vedea totuşi mâna Domnului. Când eu nu văd nici o lumină în mine şi n-o găsesc nici la prietenii mei, nici în lumea întreagă, Dumnezeu care a zis: „Să fie lumină" şi a fost lumină, poate să facă din nou această lucrare şi să mă lumineze. El va vorbi şi soarele va răsări din nou pentru mine. Eu nu voi muri, ci voi trăi. Iată că ziua se apropie. Acest verset luminos, scris la început, străluceşte ca luceafărul de dimineaţă şi după câteva ore voi bate din palme de bucurie.

AŞTEPTÂND, NU LUÂND-O ÎNAINTE

Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.
Psalmul 62.1

Ce poziţie binecuvântată - aşteptând toate numai de la Domnul! Aşa să fie starea noastră în toată ziua de azi şi în fiecare zi. Aşteptând timpul Său de har, aşteptând în slujba Sa, aşteptând în rugăciune - şi mulţumire. Această poziţie este cea mai bună şi adevărată a creaturii în faţa Creatorului, a slujitorului înaintea Stăpânului, a copilului înaintea Tatălui. Nu ne permitem să-I dictăm lui Dumnezeu, nici să ne plângem de El; nu vom permite nici o stare de iritabilitate şi nici o neîncredere. În acelaşi timp, nu o vom lua înaintea norului şi nu vom căuta ajutor la alţii; nici unul din aceştia n-ar vrea să aştepte toate de la Dumnezeu. Dumnezeu şi numai Dumnezeu este aşteptarea inimilor noastre.
Binecuvântată siguranţă - de la El vine scăparea; şi ea este pe drum. Ea va veni de la El şi de la nimeni altul. Toată slava I se cuvine, căci numai El poate şi vrea s-o săvârşească. Şi El o va face în modul cel mai sigur, la timpul şi în felul Său. El ne va izbăvi de îndoieli, suferinţe, vorbiri de rău şi dureri. Deşi nu vedem încă nici un semn de izbăvire, suntem satisfăcuţi şi rămânem în voia Domnului, căci nu avem nici o îndoială că dragostea Sa nu ar fi plină de credincioşie. El va face o lucrare sigură în curând şi noi îl vom lăuda îndată pentru harul ce va veni.

EL SMEREŞTE CA SĂ ÎNALŢE

Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă.
1 Samuel 2.7

Toate schimbările care se întâmplă în viaţa mea vin de la Cel ce nu se schimbă niciodată. Dacă eu aş ajunge bogat, aş vedea mâna Sa la lucru şi L-aş binecuvânta; este bine să ştiu şi să recunosc mâna Lui şi, dacă ajung sărac, să-L laud din toată inima mea. Când situaţia noastră în această lume ajunge să fie modestă, să ştim că aceasta vine de la Domnul şi trebuie să îndurăm cu răbdare; şi dacă, dimpotrivă, situaţia noastră este înfloritoare, tot de la El vine şi aceasta; să primim dar şi aceasta cu adâncă recunoştinţă. în amândouă cazurile, Domnul a dat şi totul este bine.
De obicei, metoda lui Dumnezeu este ca să smerească pe cei pe care vrea să-i înalţe şi să dezbrace pe cei pe care vrea să-i îmbrace. Şi voia Lui este cea mai înţeleptă. Dacă acum eu trebuie să îndur o umilinţă, mă voi bucura, căci voi vedea aici începutul înălţării mele. Cu cît suntem mai smeriţi prin harul Lui, cu atât vom fi ridicaţi în slavă. Această sărăcire care are ca ţel îmbogăţirea noastră, va fi bine venită.
O Doamne, Tu m-ai smerit în ultimul timp, ca să mă faci să simt nimicnicia mea şi păcatul meu. Este o experienţă neplăcută, dar eu Te rog să o faci să-mi fie de folos. Te rog de asemenea să mă faci în stare să port o măsură şi mai mare de bucurie şi o sarcină şi mai mare în lucrarea Ta şi, când voi fi astfel pregătit, Tu să mi le dai pentru dragostea lui Cristos. Amin.

CURĂŢIRE PENTRU A PURTA ROADE

Pe orice mlădiţă, care este in Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte ca să aducă şi mai multă roadă.
Ioan 15.2

Iată o făgăduinţă de preţ pentru oricine vrea să ducă o viaţă rodnică. Ea este arătată, ce-i drept, sub o înfăţişare cam aspră. Mlădiţă care aduce roadă trebuie şi ea să fie curăţită? Trebuie chiar şi cei mai buni şi folositori să fie curăţiţi? Sigur că aşa trebuie să fie, căci cea mai mare parte din lucrarea de curăţire pe care o face Domnul se face prin întristări de un fel sau de altul. Nu pentru cei răi, ci pentru cei neprihăniţi sunt pregătite necazurile în lumea aceasta. Dar sfârşitul este mult mai de preţ decât o răsplătire a acestor necazuri. Dacă va ieşi din suferinţa noastră mai multă roadă pentru Mântuitorul nostru, nu vom avea păreri de rău pentru suferinţa pricinuită prin tăiere, nici de pierderea frunzişului nostru.
în afară de încercări, această curăţire se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi acest gând dă la o parte ceea ce este neplăcut în această făgăduinţă. Prin Cuvântul Său noi vom ajunge să fim mai supuşi, mai blânzi şi mai folositori. Domnul nostru care ne-a făcut să aducem roadă într-o anumită măsură, vrea să lucreze în noi astfel ca să ajungem la o vrednicie şi mai mare. Şi desigur că este o mai mare mângâiere în făgăduinţa de a aduce roadă pentru Dumnezeu, decât într-o făgăduinţă de a primi bogăţii, noroc şi onoruri.
Doamne, grăbeşte-te de a împlini cu mine Cuvântul Tău plin de har şi fă ca să aduc şi eu o roadă bogată spre slava Ta.

ÎNCREDERE

Iată, Domnul Dumnezeu mă va ajuta.
Isaia 50.9

În această prorocie avem cuvintele privitoare la Mesia în ziua când El S-a făcut ascultător până la moarte, când El Şi-a dat spinarea ca să fie biciuită şi obrajii să fie pălmuiţi şi scuipaţi. El Se încrede în ajutorul lui Dumnezeu şi aşteaptă totul de la Dumnezeu.
Suflete al meu, necazurile tale sunt ca nişte fire de praf de pe talerele unui cântar, faţă de necazurile şi chinurile Mântuitorului. Nu crezi tu că Domnul te va ajuta? Domnul era într-o situaţie deosebită, căci El luase locul păcătoşilor şi Se dăduse de bunăvoie ca să Se jertfească în locul lor şi de aceea Tatăl Său îl părăsise şi El Se simţea despărţit de Tatăl. Ţie nu ţi se poate întâmpla aşa ceva; tu n-ai nevoie să strigi: „Pentru ce m-ai părăsit?" Mântuitorul tău S-a sprijinit pe Dumnezeu chiar atunci când era părăsit. Şi tu nu poţi face la fel? El a murit pentru tine, aşa că este cu neputinţă ca tu să fii lăsat singur, să fii părăsit; îndrăzneşte.
În ziua când eşti trudit şi încercat, strigă: „Domnul mă va ajuta". Mergi înainte cu îndrăzneală. Fă-ţi faţa ca o cremene şi hotărât că nici slăbiciunea, nici timiditatea nu se vor apropia de tine. Dacă Domnul te ajută, cine te va împiedica din mers? Dacă tu eşti sigur de ajutorul Lui atotputernic, ce va fi prea greu pentru tine? Începe deci ziua cu bucurie şi nici o umbră de îndoială nu se va vârî între tine şi Soarele neprihănirii.

REGULI PENTRU ÎNAINTARE

Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face.
Iosua 1.7

Da, Domnul va fi cu noi în războiul nostru sfânt, dar El cere ca noi să urmăm întocmai învăţăturile Sale. Vom birui sigur dacă îl vom asculta din toată inima pe Dumnezeul nostru şi dacă vom pune tărie şi îndrăzneală în toate faptele noastre de credinţă. Dacă suntem cu inima împărţită, nu putem să ne aşteptăm decât la jumătăţi de binecuvântări. Să ascultăm cu grijă şi atenţie „luând seama să facem întocmai după porunca pe care El ne-a dat-o". Această poruncă este un lucru de căpetenie şi ne obligă să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate amănuntele. Trebuie să ne supunem îndată şi să fim gata mereu „să facem după toată legea Lui". Noi n-avem să scoatem şi să alegem ce ne place nouă, ci să împlinim poruncile lui Dumnezeu, aşa cum sunt date ele, pe toate şi fără excepţie. Să facem acest lucru cu scumpătate şi răbdare. Să alergăm drept înainte, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta. Să nu fim mai aspri decât legea Sa; dar nici s-o luăm în chip uşuratic, aşa cum ne-ar conveni nouă. Dacă vom asculta cum trebuie, câştigul nostru va fi înaintarea duhovnicească. O, Doamne, ajută-mă să văd dacă eu lucrez bine, ca să nu pierd împlinirea făgăduinţei Tale fată de mine.

MERGI, PUNE MÂNA PE PROPRIETATEA TA

Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.
Deuteronom 1.21

Priveşte; există o moştenire a harului pe care ar trebui să îndrăzneşti s-o capeţi ca să fie a ta. Tot ceea ce a căpătat un credincios, oricine poate căpăta. Tu poţi să fii tare în credinţă, să ai o dragoste fierbinte, să ai spor în lucrare; nimic nu te împiedică să ai parte de toate acestea; dar pentru aceasta vino şi primeşte harul Său. Cea mai dulce experienţă şi harul cel mai preţios sunt şi pentru tine, ca şi pentru oricare dintre fraţii tăi. Domnul pune înaintea ta astăzi toate aceste bunuri şi nimeni nu poate să-ţi tăgăduiască dreptul tău la ele; vino dar şi ia-le pentru tine.
Înaintea ta este de asemenea şi lumea, care trebuie câştigată pentru Isus. Nici un ţinut, nici un loc nu poate să rămână nesupus lui. Acest cartier şi această ulicioară întunecoasă care sunt înaintea casei noastre nu sunt pentru a zadarnici strădaniile noastre, ci pentru a le încuraja. Să îndrăznim şi sa mergem înainte şi vom câştiga pentru Isus sufletele, întunecate şi inimile împietrite. Să nu lăsăm să piară nici un suflet din cauză că noi nu am avea destulă credinţa în Isus sau în Evanghelie, ca să punem mâna pe toată ţara. Nici un loc nu este prea întunecos, nici o fiinţă prea degradată ca să nu poată fi cuprinsă în puterea harului. La o parte cu frica; prin credinţă să mergem şi să cucerim.

LEGEA ÎN INIMĂ

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
Psalmul 37.31

Puneţi legea în inima unui om şi acesta va umbla cu dreptate. Iată unde trebuie scrisă legea: în inimă; atunci este în locul potrivit, aşa cum sunt pietrele într-o boltă. În minte legea este o piedică, pe spate este o povară, dar în inimă este un sprijin. Ce frumoase sunt cuvintele acestea: „Legea Dumnezeului său"! Când îl cunoaştem pe Domnul ca pe Dumnezeul nostru, legea Lui înseamnă pentru noi slobozenie. Dumnezeu care a făcut cu noi acest legământ ne dă şi dorinţa de a asculta sfaturile Lui şi a umbla după poruncile Lui. A urma învăţăturile Tatălui meu va fi pentru mine o desfătare.
Omul a cărui inimă este supusă, va fi sprijinit în toţi paşii lui. El va face ce este bine, va face ce este înţelept. O lucrare sfântă este întotdeauna cea mai înţeleaptă lucrare, oricum ar părea ea la un moment dat. Când umblăm după poruncile Sale, suntem pe calea împărătească a Dumnezeului nostru. Cuvântul lui Dumnezeu n-a înşelat niciodată nici un suflet. Ţinta sa este lămurită: să umblăm smeriţi şi drept în dragostea şi temerea de Dumnezeu. Pe această cale sunt învăţături înţelepte şi rânduieli sfinte, ca să ne păzească de întinare. Cel ce umblă drept, umblă pe un drum sigur.

EL BINECUVINTEAZĂ ŞI PĂZEŞTE

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească.
Numeri 6.24

Această binecuvântare a Marelui Preot este ea însăşi o făgăduinţă. Binecuvântarea pe care Marele nostru Preot o pronunţă pentru noi trebuie să aibă sigur o urmare, căci El vorbeşte gândurile lui Dumnezeu.
Ce bucurie să ai parte de binecuvântarea Iui Dumnezeu! Aceasta dă o mireasmă plăcută la toate lucrurile. Dacă noi suntem binecuvântaţi, toate bunurile noastre şi toate bucuriile noastre sunt binecuvântate; pierderile noastre şi necazurile noastre şi chiar dezamăgirile noastre vor fi şi ele binecuvântate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este adâncă, reală şi are urmări bune. Binecuvântarea unui om poate să fie numai vorbe; dar binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi sfinţeşte. Urarea cea mai de dorit pe care noi am putea-o face celui mai bun prieten al nostru nu este „Fericire şi noroc", ci „Domnul să te binecuvânteze".
Ce mare lucru este de asemenea să fii sub paza lui Dumnezeu; păzit de El, păzit lângă El, păzit în El. Cei pe care-i păzeşte Dumnezeu, sunt bine păziţi; ei sunt scutiţi de rău şi păstraţi pentru o fericire veşnică. Paza lui Dumnezeu însoţeşte binecuvântarea, pentru a o statornici şi a o întări. Urarea celui ce a scris această mică carte este ca toţi aceia care vor citi aceste rânduri să aibă parte de această bogată binecuvântare şi să fie aşezaţi sub această pază sigură.

DREPTUL LA LUCRURILE SFINTE

Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.
Levitic 22.11

Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.
CUMPĂRAT! Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi „ei vor mânca din aceeaşi hrană". El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. „Fiindcă sunteţi ai lui Cristos", veţi avea parte cu El.
NĂSCUT. Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.

VORBEŞTE CE EL TE ÎNVAŢĂ

Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.
Exodul 4.12

Mai mulţi slujitori adevăraţi ai lui Dumnezeu cu vorbirea greoaie, se găsesc într-o mare încurcătură când sunt chemaţi să vorbească pentru Domnul; ei se tem să nu strice lucrarea prin defectul lor. Să-şi amintească atunci că Domnul este acela care le-a dat această limbă şi să ia seama să nu arunce ocară asupra Aceluia care i-a creat. Se poate ca o limbă greoaie să nu fie un rău aşa de mare ca o limbă prea slobodă şi puţine cuvinte valorează adesea mai mult decât belşugul unui discurs.
De asemenea este adevărat că adevărata putere pentru mântuire nu stă în retorica omenească, cu gesturile sale, cu vorbele sale frumoase şi cu voci sonore. Defectul de a nu vorbi cu uşurinţă nu este un cusur aşa de mare, după cum se pare. Dacă Dumnezeu este cu gura noastră şi cu duhul nostru, vom avea ceva mai mult decât arama sunătoare a elocvenţei sau chimvalul zăngănitor al puterii de convingere. Învăţătura lui Dumnezeu este înţelepciune; prezenţa Lui este putere. Faraon avea mai multe motive să se teamă de bâlbâiala lui Moise decât de cei mai buni vorbitori ai Egiptului; căci ceea ce spunea el, avea putere în sine; el vorbea despre urgii şi moarte.
Dacă Domnul este cu noi în slăbiciunea noastră firească, vom fi încinşi cu o putere supranaturală. Deci să vorbim pentru Isus cu îndrăzneală, aşa cum putem vorbi.

LEGĂMÂNTUL ÎI ATINGE ŞI PE COPII

Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.
Geneza 17.7

O, Dumnezeule Tu ai încheiat un legământ cu mine, robul Tău, în Isus Cristos, Mântuitorul meu; şi acum eu Te rog ca şi copiii mei să fie incluşi în planurile Tale de îndurare, îngăduie-mi să cred că această făgăduinţă îmi este făcută mie tot aşa de bine cum este făcută lui Avraam. Ştiu bine că copiii mei sunt născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire, ca şi cei ai celorlalţi oameni. Aşa că nu mă bizui pe felul naşterii lor, căci „ce este născut din carne este carne" şi nu altceva. Dar, Doamne, fa să se nască şi ei din Duhul Sfânt şi să intre şi ei în legământul Tău de har.
Te rog de asemenea pentru urmaşii mei şi toate generaţiile lor. Să fii Tu Dumnezeul lor, cum eşti şi al meu. Cea mai mare cinste pe care Tu mi-ai făcut-o este că mi-ai îngăduit să fiu robul Tău şi să-Ţi slujesc; fie ca şi urmaşii mei să-Ţi poată sluji în anii care vor veni. O, Dumnezeul lui Avraam, fii şi Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeul Anei, primeşte pe Samuelul ei! Doamne, dacă Tu ai primit rugăciunea pe care Ţi-o fac pentru ai mei, binecuvântează şi celelalte case ale poporului Tău, unde mai sunt persoane care nu sunt încă ale Tale. Fii Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel. Fie ca nici unul din cei care se tem de Numele Tău să n-aibă durerea să vadă pe vreunul din ai lor rămânând nemântuit! Îţi cer acest lucru pentru dragostea lui Isus. Amin!