De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.
Iov 5.19
Elifaz spune aici adevărul lui Dumnezeu. Noi putem să avem tot atâtea necazuri câte zile de lucru sunt într-o săptămână, dar Dumnezeu care ne-a ajutat în timpul acestor şase zile, va lucra mai departe până când vom ajunge la o izbăvire deplină. Noi ne vom odihni cu El şi în timpul sabatului nostru. Când necazurile vin repede unul după altul, atunci avem o încercare dintre cele mai aspre ale credinţei. Abia ne-am ridicat dintr-un necaz, că vine altul, apoi altul, până acolo că noi începem să ne clătinam. Dar şi izbăvirile care vin una după alta tot aşa de repede ca şi necazurile, sunt pricini de bucurie şi sunetul dat de nicovală sub loviturile de ciocan ale întristării se va schimba până la urmă într-o dulce melodie. Încrederea noastră este că atunci când Domnul socoteşte că şase încercări trebuie să avem, şase vor fi şi nu mai multe.
Se poate ca astăzi să nu avem nici un răgaz şi şapte necazuri să ne apese, dar „de şapte ori, ni se spune, necazul nu te va atinge". Necazul poate ne va da târcoale, dar va fi ţinut la distanţă ca să nu ne atingă. Răsuflarea arzătoare a celui rău ar putea să ne apese şi nouă respiraţia, dar degetul lui nu va fi pus peste noi.
Coapsele noastre vor fi încinse astfel ca sa îndure cele şase sau şapte necazuri şi teama nu va fi pentru cei credincioşi, ci pentru cei care nu au nici Tată, nici Mântuitor, nici Duh Sfânt.
Se afișează postările cu eticheta Iov. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iov. Afișați toate postările
20 august 2010
7 februarie 2010
ÎNTOARCE-TE DE PE CALEA ALUNECOASĂ
Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, daca te vei întoarce la Cel Atotputernic.
Iov 22:23
Spunând aceste cuvinte, Elifaz exprima un mare adevăr. Suflete, ai fost tu doborât de păcat, aşa încât să nu mai fii decât o epavă? Mâna lui Dumnezeu te apasă atât de tare, încât să fi ajuns sărac şi mintea ta să fi ajuns o ruină? Nebunia ta te-a adus în această stare? În acest caz, primul lucru ce trebuie să-l faci este să te întorci la Dumnezeu; fă aceasta cu o pocăinţă sinceră şi o credinţă adevărată. Aceasta este datoria ta, pentru că ai întors spatele Aceluia căruia zici că-I slujeşti; aşa îţi arăţi priceperea, deoarece nu poţi lupta cu Dumnezeu şi să propăşeşti. Fă acest pas, imediat, căci atât cât te-a costat răzvrătirea, împotrivirea, nu e nimic faţă de ce vei avea de suferit, deoarece El este Cel Atotputernic care pedepseşte orice nesupunere.
Priveşte bine ce făgăduinţă te aşteaptă: „Vei fi aşezat iarăşi ta locul tău". Nimeni altul, ci doar Dumnezeu e în stare să ridice iar stâlpii răsturnaţi ale fiinţei tale morale, şi să repare zidurile care se clatină. El e gata s-o facă, dacă te-ntorci la El. Nu întârzia! Mintea ta deja zdruncinată, ar putea să se rătăcească de tot, dacă stărui în împotrivire; în timp ce o mărturisire sinceră, te va uşura şi o credinţă smerită te va mângâia.
Iov 22:23
Spunând aceste cuvinte, Elifaz exprima un mare adevăr. Suflete, ai fost tu doborât de păcat, aşa încât să nu mai fii decât o epavă? Mâna lui Dumnezeu te apasă atât de tare, încât să fi ajuns sărac şi mintea ta să fi ajuns o ruină? Nebunia ta te-a adus în această stare? În acest caz, primul lucru ce trebuie să-l faci este să te întorci la Dumnezeu; fă aceasta cu o pocăinţă sinceră şi o credinţă adevărată. Aceasta este datoria ta, pentru că ai întors spatele Aceluia căruia zici că-I slujeşti; aşa îţi arăţi priceperea, deoarece nu poţi lupta cu Dumnezeu şi să propăşeşti. Fă acest pas, imediat, căci atât cât te-a costat răzvrătirea, împotrivirea, nu e nimic faţă de ce vei avea de suferit, deoarece El este Cel Atotputernic care pedepseşte orice nesupunere.
Priveşte bine ce făgăduinţă te aşteaptă: „Vei fi aşezat iarăşi ta locul tău". Nimeni altul, ci doar Dumnezeu e în stare să ridice iar stâlpii răsturnaţi ale fiinţei tale morale, şi să repare zidurile care se clatină. El e gata s-o facă, dacă te-ntorci la El. Nu întârzia! Mintea ta deja zdruncinată, ar putea să se rătăcească de tot, dacă stărui în împotrivire; în timp ce o mărturisire sinceră, te va uşura şi o credinţă smerită te va mângâia.
25 ianuarie 2010
EL ASCULTĂ MĂRTURISIREA SINCERĂ
Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intru în groapă, şi viaţa mea vede lumina.
Iov 33:27-28
Iată un cuvânt adevărat, rostit din experienţa trăită de un om al lui Dumnezeu şi care poate fi luat ca o făgăduinţă.
Ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce face încă, va continua să facă atât timp cât va fi lumea. El îi va primi pe toţi aceia care vor veni la El cu o mărturisire sinceră a păcatelor; ochii Lui caută mereu să-i descopere pe cei ce sunt neliniştiţi din cauza greşelilor lor.
Nu putem folosi şi noi acelaşi limbaj? N-am păcătuit şi noi personal, încât să putem spune: ”Eu am păcătuit”? Am păcătuit cu voia noastră, stricând tot ce e drept? Mi-am dat seama că nu e nici un câştig în păcatul meu, ci o pierzare veşnică? Atunci să mergem la Dumnezeu cu o mărturisire sinceră. El nu ne cere mai mult. Noi nu putem face mai puţin. Să ne mărturisim, sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, în Numele Domnului Isus. El va scoate sufletul nostru din groapă şi ne va da viaţă şi lumină. Pentru ce să ne descurajăm? Pentru ce să ne îndoim? Dumnezeu nu dispreţuieşte sufletele smerite. Vinovatul poate fi iertat. Acela care merită osânda, poate căpăta o deplina iertare.
Iov 33:27-28
Iată un cuvânt adevărat, rostit din experienţa trăită de un om al lui Dumnezeu şi care poate fi luat ca o făgăduinţă.
Ceea ce Dumnezeu a făcut şi ceea ce face încă, va continua să facă atât timp cât va fi lumea. El îi va primi pe toţi aceia care vor veni la El cu o mărturisire sinceră a păcatelor; ochii Lui caută mereu să-i descopere pe cei ce sunt neliniştiţi din cauza greşelilor lor.
Nu putem folosi şi noi acelaşi limbaj? N-am păcătuit şi noi personal, încât să putem spune: ”Eu am păcătuit”? Am păcătuit cu voia noastră, stricând tot ce e drept? Mi-am dat seama că nu e nici un câştig în păcatul meu, ci o pierzare veşnică? Atunci să mergem la Dumnezeu cu o mărturisire sinceră. El nu ne cere mai mult. Noi nu putem face mai puţin. Să ne mărturisim, sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, în Numele Domnului Isus. El va scoate sufletul nostru din groapă şi ne va da viaţă şi lumină. Pentru ce să ne descurajăm? Pentru ce să ne îndoim? Dumnezeu nu dispreţuieşte sufletele smerite. Vinovatul poate fi iertat. Acela care merită osânda, poate căpăta o deplina iertare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)