O CHEMARE, O IZBĂVIRE

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Psalmul 50.15

Iată într-adevăr o făgăduinţă. Ea este pentru cazurile urgente: „în ziua necazului". Într-o astfel de zi se face întuneric în mijlocul zilei şi fiecare oră care vine este mai întunecoasă decât aceea care a trecut. Să ne amintim atunci de aceste cuvinte care ni s-au spus anume ca să ne sprijinească în zilele noastre înnorate.
Ce îndemn plăcut şi plin de înţelegere: „Cheamă-Mă". N-ar trebui să avem nevoie de această înştiinţare; a ne ruga ar trebui să fie o obişnuinţă permanentă şi de fiecare zi. Ce îndurare că avem libertate să-L chemăm pe Dumnezeu! Ce înţelepciune să folosim bine această îndurare! Este o nebunie să alergăm la oameni când Domnul ne cheamă să-I aducem Lui însuşi necazurile noastre. Să nu şovăim deci ca să facem acest lucru. Avem aici o făgăduinţă care ne dă curaj: „Te voi izbăvi". Oricare ar fi greutatea sau nevoia, Domnul nu face nici o deosebire, dar făgăduieşte o izbăvire întreagă, sigură şi fericită. El va împlini, El însuşi, această izbăvire, cu mâna Sa. Să credem acest lucru; Dumnezeu preţuieşte credinţa.
Şi la sfârşit, iată rezultatul: „tu mă vei proslăvi". Ah, să facem acest lucru cu prisosinţă. Când El ne va fi izbăvit, îl vom lăuda cu glas tare. Şi cum este sigur, că El ne va izbăvi, să-L lăudăm chiar de acum.

FĂGĂDUINŢA ÎNTÂLNIRII VIITOARE

Dar Eu vă voi vedea iarăşi şi inima vi se va bucura.
Ioan 16.22

Este sigur că Isus va veni din nou în curând şi, când El ne va vedea pe noi şi noi îl vom vedea pe El, va fi mare bucurie. O, dacă venirea Lui glorioasă ar fi cât mai curând!
Dar făgăduinţa Lui se împlineşte totuşi în fiecare zi, în alt sens. Bunul nostru Mântuitor, în multe rânduri ni se arată nouă „din nou". El ne-a dat iertarea şi de fiecare dată când suntem întristaţi printr-o nouă greşeală, El vine la noi să ne aducă aminte de iertarea Lui. El ne-a descoperit că Dumnezeu ne-a primit şi, cum vede că credinţa noastră slăbeşte, Ei vine din nou ca să ne spună „Pace vouă" şi să bucure astfel inima noastră.
Prea iubiţilor, toate binecuvântările din trecut sunt garanţii pentru îndurările viitoare. Dacă Isus a fost cu noi, ni se va arăta din nou. Nu priviţi o binecuvântare din trecut ca ceva mort şi înmormântat după care să purtaţi doliu, ci socotiţi-o ca o sămânţă aruncată care se înalţă şi va răsări din ţărână pentru a vă îmbărbăta prin aceste cuvinte; „Eu vă voi vedea iarăşi". Zilele acestea sunt triste pentru noi pentru că Isus nu este cu noi ca mai înainte; să prindem curaj, căci El nu este departe de noi. Picioarele Lui sunt iuţi ca ale cerboaicei sau ale unui cerb tânăr şi-L vor aduce la noi într-o clipeală din ochi. Să ne bucurăm deci, căci El ne zice: „Eu vă voi vedea iarăşi".

EL ÎL ÎNLĂTURĂ PE VRĂJMAŞUL NOSTRU

A îndepărtat pe vrăjmaşul tău.
Ţefania3.15

Vedeţi căderea sa? Satana a pierdut stăpânirea sa în inimile noastre, cum a pierdut şi locul său în cer. Domnul Isus a nimicit stăpânirea Celui Rău în noi. Acesta poate să ne atace, dar nu poate să pretindă că suntem ai lui. Lanţurile lui nu ne mai înfăşoară; Fiul ne-a izbăvit şi noi suntem cu adevărat slobozi.
Acest vrăjmaş continuă, e drept, să se facă pârâşul fraţilor noştri; dar Domnul l-a izgonit şi din această slujbă. Apărătorul nostru îl forţează să tacă şi reduce la nimic învinuirile pe care ni le aduce el şi apără sufletul nostru, astfel că nici unul din atacurile diavolului nu poate să ne atingă.
Duhul cel rău ne va asalta prin ispite şi va căuta să se vâre în sufletul nostru; dar şi aici şi-a pierdut superioritatea lui de la început, întâietatea lui. El se va strecura ca un şarpe, dar nu va mai stăpâni ca un împărat. El îşi strigă blestemele sale împotriva noastră, ori de câte ori poate; dar spre marea noastră uşurare, glasul Domnului îl reduce îndată la tăcere şi-l sileşte să fugă ca un câine în faţa biciului. Lucrează Tu, Doamne, şi apără-i de lătratul diavolului pe cei pe care-i urmăreşte el şi care tremură la ameninţarea lui. Pune pe fugă pe vrăjmaşul lor şi arată-Ţi slava în ochii lor. Tu l-ai biruit, Doamne; pune-l acum pe fugă şi izgoneşte-l din lume.

APLEACĂ-TE ŞI VEI FI RIDICAT

Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe.
1 Petru 5.6

Aceasta este o făgăduinţă: dacă noi ne plecăm, Dumnezeu ne va ridica. Smerenia duce la slavă; supunerea este calea ridicării. Aceiaşi mână a lui Dumnezeu care apasă asupra noastră ca să ne facă să ne plecăm, este gata să ne ridice ca să primim această binecuvântare. În lumea aceasta trebuie să te pleci, ca să câştigi. Mulţi se înjosesc în faţa oamenilor, dar nu capătă ocrotirea mult dorită. Dar acela care se pleacă sub mâna lui Dumnezeu, va fi îndreptat, sprijinit, îmbogăţit şi întărit de El. Obiceiul Său este de a-i smeri pe cei mândri şi a-i înălţa pe cei smeriţi.
Totuşi lucrările lui Dumnezeu îşi au vremea lor. Trebuie ca acum, chiar din această clipă să ne smerim, pentru ca Domnul să facă să nu apese asupra noastră mâna întristării. Când ne loveşte El, datoria noastră este să primim loviturile Sale cu o supunere totală. Înălţarea noastră va avea loc „la vremea ei" şi Dumnezeu este cel mai bun Judecător al acelui ceas şi zi. Să nu dovedim nerăbdare ca să primim o binecuvântare. Pentru ce s-o dorim mai înainte de vremea ei? Ce pretindem noi? Desigur, nu suntem încă destul de smeriţi, ca să aşteptăm într-o supunere liniştită. Dumnezeu să ne dea această smerenie!

MAI MULT DECÂT CUVINTE

Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.
Faptele Apostolilor 13.34

Nimic din ceea ce este de la oameni nu este sigur, dar tot ce este de la Dumnezeu este asigurat. Legământul Lui de har este „un legământ veşnic, ca să se arate îndurarea făgăduită lui David".
Noi suntem siguri că aceste binecuvântări le are pentru noi Dumnezeu. El nu a spus numai cuvinte; temei şi adevăr se găseşte în fiecare din făgăduinţele Lui. Binecuvântările Lui sunt într-adevăr binecuvântări. Chiar dacă o făgăduinţă pare că ar trebui să nu se mai împlinească din cauza morţii, chiar şi atunci Domnul cel bun îşi va împlini cuvântul Său.
Suntem siguri că Dumnezeu va da îndurările făgăduite tuturor celor care au intrat în legământul Lui. Fiecare din aleşii lui Dumnezeu va avea parte de împlinirea îndurărilor la rândul său. Ele sunt asigurate pentru toată sămânţa Sa, de la cel mai mic până la cel mai mare.
Suntem siguri că Dumnezeu va continua cu îndurările Sale faţă de poporul Său. El nu dă ca să ia pe urmă înapoi. Ceea ce a dat El, este arvuna pentru alte daruri şi mai pline de îndurare. Ceea ce încă n-am primit până astăzi, este tot aşa de sigur ca şi ceea ce am primit deja; de aceea să aşteptăm înaintea Domnului şi să fim liniştiţi. Nu există nici un motiv îndreptăţit pentru cea mai mică îndoială.

O SCHIMBARE A NUMELUI

În ziua aceea, zice Domnul, îmi vei zice: „Bărbatul meu"! şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu"! Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume.
Osea 2.16-17

A venit ziua când noi nu mai privim la Dumnezeu ca la Baal sau un stăpân rău, ca la un despot, fiindcă noi nu mai suntem sub lege, ci sub har. Domnul, Dumnezeul nostru, a devenit „Ishi" al nostru, bărbatul nostru prea iubit, Domnul pe care noi îl iubim, cel mai apropiat al nostru, cu legăturile de rudenie cele mai sfinte. Noi nu ne vom teme de El mai puţin, pentru că îl iubim atât de mult. Nu Ii slujim cu mai puţină ascultare, ci îi slujim pentru pricini mai înalte şi mai măreţe. Noi nu mai tremurăm sub biciul Lui, ci ne bucurăm în dragostea Lui. Robul a ajuns fiu şi povara a ajuns o plăcere.
Aşa se întâmplă în cazul tău, iubit cititor? Harul a izgonit frica de rob, ca să facă loc dragostei de fiu? Ce fericiţi suntem într-o astfel de experienţă! Acum numim ziua Domnului o plăcere şi închinarea nu este niciodată o plictiseală. Rugăciunea este acum un privilegiu şi lauda o sărbătoare. A asculta înseamnă cerul; a da pentru cauza lui Dumnezeu este un banchet. Astfel, toate devin noi. Gura ne este plină de cântări şi inima de muzică. Binecuvântat să fie cerescul nostru Ishi, în veci de veci!

NIMIC CARE SĂ NE FACĂ SĂ NE TEMEM

Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi o dată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.
Daniel 12.13

Nu putem să înţelegem toate prorociile, dar în loc să ne înspăimântăm, să luăm seama la ele cu plăcere. Nu există nimic din ceea ce îşi doreşte un Tată, care ar putea să-l îngrijoreze pe copilul său. Chiar de s-ar ivi povara deznădejdii, adevăratul credincios nu se va întina; dimpotrivă, el va fi curăţat şi albit prin această încercare. Când pământul va fi ars, mirosul focului nu îi va atinge pe cei aleşi. În mijlocul prăbuşirii materiei şi a răsturnării lumilor, Domnul Dumnezeu îi va ocroti pe ai Săi. Să continuăm să înaintăm fără oprire şi fără ocolire pe calea care ne-a fost trasată, rămânând liniştiţi şi hotărâţi să ne facem datoria, viteji în luptă, răbdători în suferinţă. Sfârşitul va veni într-o zi; să mergem numai drept înainte.
Vom găsi în curând odihna. Orice alte lucruri pot să fie zdruncinate şi pot să se clatine; dar temelia noastră rămâne neschimbată şi sigură. Dumnezeu îşi păstrează dragostea Lui, de aceea şi noi rămânem în ea. Pacea noastră curge şi va curge totdeauna ca un fluviu. O moştenire ne este păstrată în Canaanul ceresc şi noi îl vom ocupa, orice s-ar întâmpla. Dumnezeul lui Daniel va da o parte demnă de El, tuturor acelora care au, ca şi Daniel, îndrăzneala de a fi hotărâţi pentru adevăr şi pentru sfinţenie, şi nici o groapă cu lei nu-i va lipsi de moştenirea lor.

CURĂŢIE DESĂVÂRŞITĂ

Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe.
Apocalipsa 3.5

Ostaş al crucii, la luptă! Nu te odihni până ce biruinţa va fi deplină, căci o răsplată veşnică va fi plata meritată a luptelor tale.
Haide, neprihănirea deplină este a ta. Câţiva din Sardes nu şi-au mânjit hainele şi răsplata lor este să umble în haine albe. Sfinţirea desăvârşită este preţul chemării noastre cereşti. Să nu ne lipsim de această răsplată. Apoi, te vei bucura. Vei fi îmbrăcat într-o haină de sărbătoare ca la nuntă; vei fi îmbrăcat cu veselie mare şi vei străluci de fericire. Luptele grele vor fi sfârşite şi le vor lua locul pacea şi bucuria Domnului. Apoi, biruinţa. Vei fi învingător. Ramura de finic şi cununa împreună cu hainele albe vor fi podoaba ta; vei fi primit ca un biruitor, ca şi Mântuitorul însuşi.
În sfârşit, iată un veşmânt de preot. Tu vei sta în faţa Domnului în veşmântul fiilor lui Aron; îi vei aduce ca jertfe mulţumiri, şi te vei apropia de Domnul cu tămâia laudei. Cine nu s-ar lupta pentru un Stăpân care făgăduieşte asemenea onoruri chiar celui din urmă slujitor credincios al Său?
Cine n-ar vrea să fie considerat nebun pentru Domnul Isus, pentru ca apoi să îmbrace haina Sa de slavă?

NU-ŞI MAI ADUCE AMINTE

Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.
Evrei 10.17

Domnul, ca urmare a legământului Său de har, tratează poporul Său ca şi cum el n-ar fi păcătuit niciodată şi uită toate călcările de lege. El consideră păcatele lor, oricât ar fi de mari, ca şi cum nu s-ar fi înfăptuit niciodată; ele sunt cu totul şterse din amintirea Lui. O, minune a harului! Dumnezeu face aici, prin harul Său, ceva imposibil pentru sfinţenia Sa şi pentru dreptatea Sa. Mila Lui face minuni care întrec toate celelalte lucruri ale Sale.
Dumnezeul nostru nu-Şi mai aduce aminte de păcatul nostru, de când Isus a întărit prin jertfa Sa, legământul cu El. Noi putem să ne bucurăm în El, fără teamă că vom stârni mânia Lui împotriva noastră, ca urmare a fărădelegilor noastre. Iată! El ne numără printre copiii Lui şi ne consideră neprihăniţi; El îşi găseşte plăcerea în noi, ca şi cum noi am fi sfinţi desăvârşiţi. El ne dă lucrări de încredere, ne numeşte apărători ai cinstei Lui, păstrători ai podoabelor din cununa Sa, răspânditori ai Evangheliei Sale. El ne dă o cinste şi ne încredinţează o lucrare. Aceasta este proba cea mai limpede că El nu-Şi aduce aminte deloc de păcatele noastre. Noi înşine când iertăm pe un vrăjmaş, aşteptăm mult timp până să ne încredem în el; ne temem să nu fim imprudenţi. Dar Domnul uită păcatele noastre şi Se poartă cu noi ca şi cum noi n-am fi greşit niciodată. O, sufletul meu, primeşte făgăduinţa Lui şi bucură-te de ceea ce îţi dă ea.

APĂ FĂRĂ PLATĂ

Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii, fără plată.
Apocalipsa 22.17

Isus ne cheamă să luăm fără plată; El nu cere nici recomandări, nici simţăminte bune; El cheamă numai; veniţi dar. .. Tu n-ai nici pocăinţă, nici credinţă? Vino chiar şi aşa; Ei ţi le va da. Vino aşa cum eşti şi ia „fără bani şi fără plată". Închipuiţi-vă un om oarecare, care ar sta lângă o fântână publică şi ar zice: „Nu pot să beau, n-am destui bani în pungă"! Oricât de sărac ar fi un om, el poate să bea totdeauna din ea. Chiar existenţa fântânii arată că ei au dreptul să bea din ea şi pot să bea după dorinţă fără să se teamă de vreun reproş. Singurii care ar suferi de sete, ar vedea această apă limpede şi nu şi-ar potoli setea, ar fi oamenii sus-puşi, care ar trece în trăsuri luxoase. Ar fi într-adevăr prea multă umilinţă pentru ei să coboare din trăsură ca să bea apă dintr-o fântână de unde beau toţi; ei ar prefera să strângă din buze şi să rămână cu gâtul uscat.
Oh, câţi oameni cu multe păreri bune despre ei înşişi sau despre milosteniile lor nu vor să vină în Cristos! „Să fiu mântuit ca un beţiv sau ca o biată femeie! Nu e de noi!" Şi aceşti mândri călători se lipsesc ei singuri de apa vie. Nu este altă cale a mântuirii, decât aceia urmată de tâlharul răstignit pe cruce. Astfel că „cel ce vrea să ia apă vie, să ia fără plată".

STRĂLUCEŞTI CA MULTE STELE

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.
Daniel 12.3

Iată un cuvânt potrivit ca să mă trezească, şi care pune în faţa ochilor mei un scop în vederea căruia merită să-ţi dai osteneala să trăieşti. A fi înţelept este un lucru de mare preţ; dar înţelepciunea de care este vorba aici este o înţelepciune dumnezeiască, pe care Domnul singur o poate da. Să mă cunosc pe mine însumi, să Îl cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul meu! De aş putea să pun în practică adevărul ceresc şi să trăiesc în lumina lui! Ţinta vieţii mele este înţeleaptă? Urmăresc eu ceea ce trebuie să urmăresc? Trăiesc eu oare cum aş fi vrut să fi trăit dacă acum ar veni ziua morţii mele? Numai această înţelepciune poate să-mi asigure această strălucire nesfârşită ca lumina zilei veşnice. Să câştigi suflete este o ţintă slăvită şi trebuie să fii înţelept să aduci un singur suflet pe calea neprihănirii; cu atât mai mult ca să aduci mai multe suflete. Oh, dacă aş avea această cunoştinţă despre Dumnezeu şi Cuvântul Său, despre oameni şi despre Cristos, ca să pot aduce un mare număr de oameni la pocăinţă! M-aş deda atunci la această lucrare şi n-aş avea linişte până n-aş face-o. Asta face mai mult pentru mine, decât să strălucesc în lume prin izbânzi şi prin onoruri. Eu voi străluci într-o zi ca o stea cerească, poate ca nişte stele mai multe, pentru totdeauna şi fără încetare. Sufletul meu, deşteaptă-te! Doamne, însufleţeşte-mă!

CĂUTÂNDU-L PE DOMNUL

...tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.
Evrei 9.28

Aceasta este nădejdea noastră. Acela în care am crezut că a venit o dată pentru a lua păcatele celor mulţi, Se va arăta a doua oară fiilor oamenilor. Aceasta este o nădejde fericită. Această a doua arătare însă va avea anumite trăsături speciale care o vor face mai slăvită.
Domnul nostru nu va mai avea nimic a face cu păcatul. El l-a şters pe deplin de la poporul Său, a suportat pedeapsa într-un mod atât de desăvârşit, încât nu Se va mai ocupa de păcat la această a doua venire. El nu Se va mai aduce jertfă pentru păcat, pentru că a nimicit păcatul.
Domnul va desăvârşi atunci lucrarea de mântuire a poporului Său care va fi în final şi pe deplin izbăvit şi se va bucura în toate privinţele de plinătatea acestei mântuiri. El nu vine ca să poarte urmările păcatului nostru, ci ca să ne aducă urmarea ascultării Sale; nu pentru a îndepărta osânda noastră, ci pentru a desăvârşi mântuirea noastră.
Mântuitorul nostru Se va arăta astfel numai acelora care îl aşteaptă, dar El nu Se va arăta nicidecum în acelaşi fel acelora ai căror ochi i-a orbit egoismul şi păcatul. Pentru ei, El va fi un Judecător teribil şi nimic mai mult.

ÎNCĂLŢĂMINTE DEOSEBIT DE BUNĂ

Încălţămintea ta să fie de fier şi de aramă şi puterea ta să tină cât zilele tale.
Deuteronom 33.25

Două lucruri sunt pregătite pentru călător: încălţămintea şi puterea.
Încălţămintea îi este necesară pentru a călători pe drumuri gloduroase şi rele şi pentru a-i călca în picioare pe vrăjmaşii de moarte. Noi nu mergem cu picioarele goale; nu ar fi potrivit pentru fii cu de sânge regesc. Încălţămintea noastră nu va fi deloc din materiale obişnuite, ci va avea tălpi durabile de metal, care nu se vor uza deloc, chiar dacă călătoria ar fi lungă şi grea. Noi vom fi apăraţi aşa cum cer nevoile drumului şi ale luptei. Să mergem deci vitejeşte şi să nu ne temem de nici un rău, chiar dacă ar trebui să punem piciorul pe şerpi veninoşi sau chiar pe balaur.
Puterea noastră de asemenea va ţine cât lungimea zilelor noastre şi ea va fi potrivită cu efortul care trebuie făcut şi după povara de purtat. Puterea noastră trebuie să fie după felul zilelor noastre, acesta este înţelesul din versetul de mai sus. Dacă astăzi ne vine o încercare grea sau o lucrare care cere toată energia noastră, ni se va da de asemenea o putere egală. Această făgăduinţă făcută lui Aşer este şi pentru toţi aceia care au destulă credinţă ca s-o ia ca pentru ei. Fie ca această făgăduinţă să ne dea îndrăzneala care trebuie să se nască în inima credincioasă.

PĂRTĂŞIE ÎN SINGURĂTATE

De aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
Osea 2.14

Dumnezeul nostru, văzând care sunt pentru noi momelile păcatului, a hotărât, să ne ducă la El, să se folosească de atracţia mai puternică a iubirii Sale. Nu ne aducem noi aminte de plăcerea de la început pe care El ne-a făcut s-o simţim, ca să ne smulgă din vraja lumii? El va face s-o simţim şi iar s-o simţim, de fiecare dată când El ne va vedea în primejdia de a fi înlănţuiţi de vreun rău.
Ca să aibă mai multă putere asupra noastră El vrea să ne tragă de o parte într-un loc care nu va fi raiul, ci un pustiu unde nimic sa nu poată să ne întoarcă atenţia de la El. În această singurătate, prezenţa Domnului ajunge să fie totul pentru noi şi noi socotim în acel moment că prezenţa Lui este mult mai preţioasă decât aceea a prietenilor noştri, când stăm sub viţa şi sub smochinul nostru. Singurătatea şi întristarea fac mai mult decât orice alt mijloc, ca să ne apropie de Tatăl nostru ceresc.
Când El ne pune deoparte şi ne aduce la El, Domnul poate atunci să ne spună lucruri dulci şi plăcute spre mângâierea noastră. El „vorbeşte inimii noastre", aşa cum spune versetul de mai sus. Oh, dacă am putea învăţa din experienţă personală, preţul acestei făgăduinţe! Atraşi de dragostea Sa şi mângâiaţi prin Duhul adevărului, îl vom cunoaşte pe Domnul şi vom izbucni în cântece de bucurie.

CURAJOŞI PENTRU ADEVĂR

Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămânea tari şi vor face mari isprăvi.
Daniel 11.32

Domnul este Dumnezeul oştirilor, Domnul este numele Său. Aceia care se înrolează sub steagul Său vor avea un comandant care-i va pregăti pentru luptă şi le va da putere şi vitejie. Timpurile despre care Daniel scria erau din cele mai grele, dar este făgăduinţa că poporul lui Dumnezeu va ieşi biruitor în cele mai bune condiţii. Ei vor avea putere şi energie ca să biruiască pe vrăjmaşul cel puternic.
Oh, de-am învăţa să-L cunoaştem pe Dumnezeul nostru, puterea Sa, credincioşia Sa, dragostea Sa care nu se schimbă şi să fim gata să jertfim totul pentru El. El poate să înflăcăreze râvna noastră, în aşa fel încât să fim gata să trăim şi să murim pentru El. De L-am cunoaşte pe Dumnezeul nostru printr-o părtăşie intimă cu El; atunci vom deveni asemenea Lui şi vom fi pregătiţi să stăm în picioare pentru adevăr şi neprihănire. Acela care contemplă faţa lui Dumnezeu, nu se va teme niciodată s-o întâlnească pe aceea a omului. Să rămânem în El şi vom câştiga din aceasta o inimă eroică care nu se va mai teme de o armată de duşmani. O armată nenumărată de oameni şi chiar de demoni va fi în faţa ochilor noştri ca neamurile înaintea lui Dumnezeu, care par ca nişte lăcuste. Dumnezeu să ne dea în această vreme de minciună putere să fim dedicaţi adevărului."

CUVÂNT CELUI CE ŞCHIOPĂTEAZĂ

... voi izbăvi pe cei şchiopi...
Ţefania 3.19

Sunt mulţi şchiopi de ambele sexe. Puteţi să-l întâlniţi „pe cel ce şchiopătează" de douăzeci de ori într-o oră. Îi vedem pe străzile principale, căutând să meargă cu cea mai mare siguranţă posibilă; dar ei sunt infirmi şi suferă în mersul lor. Pe drumul ceresc se află mulţi neputincioşi de aceştia. Poate că mulţi spun în ei înşişi: „Ce se va întâmpla cu noi? Păcatul ne va birui şi Satan ne va dărâma. Cum noi suntem gata să cădem, Domnul nu va putea niciodată să facă din noi buni ostaşi, nici buni vestitori." Ei bine, „Eu îi voi izbăvi pe cei şchiopi", zice Domnul, şi făcând aceasta, El însuşi Se va slăvi. Oricine va întreba: Cum poate o femeie care şchiopătează, să alerge şi să câştige premiul? Da, pentru ca toată lauda să fie dată harului atotputernic.
Doamne, când mă poticnesc în credinţă, în rugăciune, în a Te lăuda, în slujire, în milă, salvează-mă, Te rog stăruitor. Numai Tu poţi să întăreşti pe infirmi ca mine. Doamne, nu mă lăsa să pier pentru că sunt printre cei mai din urmă, ci ridică prin harul Tău pe cel mai greoi călător - chiar pe mine. Iată, El a spus că aşa va fi şi de aceea, ca Iacov biruind în rugăciune, eu merg înainte, deşi şchiopătând.

MÂNGÂIEREA CELUI CE PLÂNGE

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Matei 5.4

Pentru a ajunge în Sion, trecem prin valea plângerii. S-ar putea crede că a fi trist şi a fi binecuvântat sunt două lucruri care nu se potrivesc, dar Mântuitorul care este nespus de înţelept, le-a unit în această fericire. Omul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit. Mâhnire asupra păcatului, asupra păcatului nostru şi asupra păcatului altuia, este pecetea lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi. Când Duhul de îndurare s-a revărsat asupra casei lui Dumnezeu, toţi vor fi mâhniţi. După cum apa ne dă binefaceri superioare, tot aşa din această sfântă tristeţe primim cele mai mari binecuvântări. Dar această binecuvântare făgăduită celui care varsă lacrimi nu este făcută pentru zile foarte îndepărtate; nu, Cristos îl numeşte fericit chiar de acum.
Duhul Sfânt va mângâia sigur inimile care plâng pentru păcatele lor. Ele vor fi mângâiate prin sângele lui Isus Cristos şi prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt. Credincioşii vor fi mângâiaţi cu privire la păcatul lor care se revarsă în localitatea lor şi-n timpul lor, prin siguranţa că Dumnezeu Se va slăvi, cu toată răzvrătirea oamenilor. Ei vor fi mângâiaţi cu aşteptarea că în curând vor fi pe deplin eliberaţi de păcat şi vor fi răpiţi pentru a fi pentru totdeauna în prezenţa slăvită a Domnului lor.

POVERI ARUNCATE ASUPRA LUI

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
Psalmul 55.22

Această povara este grea: las-o asupra Celui Atotputernic. Atâta timp cât o porţi tu, ea te striveşte; dar pentru braţul Său, aceasta n-are nici o greutate. Dacă totuşi Dumnezeu te cheamă să o porţi mai departe, El te va sprijini. Ea va fi asupra Lui şi nu asupra ta. Vei fi în aşa fel susţinut sub ea, încât povara va fi o binecuvântare. Cheamă-L pe Domnul în ajutor şi vei sta în picioare sub greutatea care, în ea însăşi, te-ar încovoia.
Teama noastră cea mare este ca nu cumva încercarea să ne depărteze de pe cărarea datoriei; dar Domnul nu va îngădui acest lucru. Dacă suntem sinceri înaintea Lui, El nu va îngădui ca întristarea noastră să ne depărteze de la umblarea în neprihănire, în Isus, El ne priveşte ca neprihăniţi şi tot în Isus El ne păzeşte.
Şi pentru timpul de acum? Te gândeşti să umbli singur prin încercările de azi? Vrei ca sărmanii tăi umeri să fie zdrobiţi de povara care te apasă? Părăseşte această nebunie. Spune toată durerea ta Domnului şi arunc-o asupra Lui. Nu arunca povara ta ca s-o iei din nou numaidecât; ci arunc-o asupra Domnului şi lasă-i-o Lui o dată pentru totdeauna. Atunci vei merge uşor ca un credincios bucuros, scăpat de acum înainte de grijă şi cântând laude măreţului Purtător de poveri.

ÎNCREDERE TOTALĂ

Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.
Ieremia 39.18

Iată puterea ocrotitoare a credinţei în Dumnezeu. Oamenii puternici ai Ierusalimului cădeau sub sabie, dar sărmanul Ebed-Melec era în siguranţă, căci se încredea în Domnul. În cine poate să se încreadă un om mai bine decât în Creatorul său? Este o nebunie să preferăm făptura în locul Creatorului. Oh, de-am putea trăi în toate privinţele prin credinţă; atunci am fi izbăviţi de toate primejdiile. Nimeni n-a crezut şi nu va crede niciodată în Isus în zadar.
Domnul spune: „Sigur te voi izbăvi!" Notaţi acest dumnezeiesc - sigur. Cu toate că presupunem că pot să fie lucruri nesigure, grija lui Dumnezeu însă pentru credincioşi este sigură. Dumnezeu însuşi este păzitorul copiilor Săi. Sub aripa Sa sfântă, există siguranţă când totul este primejdios în afară. Putem să primim această făgăduinţă ca fiind sigură, şi în toate evenimentele noastre nu va lipsi. Noi sperăm că poate vom fi izbăviţi pentru că avem prieteni, sau pentru că suntem prudenţi, sau ne sunt prevestite lucruri fericite; dar nici una din acestea nu valorează cât jumătate din această declaraţie a lui Dumnezeu: „Pentru că te-ai încrezut în Mine." Dragă cititorule, încearcă această cale şi mergi pe ea toată viaţa ta. Pe cât de plăcută, pe atât de sigură este ea.

CINE, CÂND, CUM SĂ IZBĂVEASCĂ

Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.
2 Petru 2.9

Oamenii cucernici sunt ispitiţi şi încercaţi. Credinţa care n-a fost pusă la încercare nu este credinţă adevărată. Dar aceia care Îl cinstesc pe Dumnezeu sunt izbăviţi nu la voia întâmplării, nici prin mijloace diferite, ci chiar de Domnul în persoană. El însuşi garantează să izbăvească pe aceia care se încred în El. Dumnezeu îi iubeşte pe aceia care merg numai după El şi El este interesat să ştie unde sunt ei şi în ce stare se află. Adesea drumul lor pare un labirint şi ei nu ştiu cum să scape din primejdia care-i ameninţă. Ceea ce nu ştiu ei, ştie Stăpânul lor. El ştie pe cine trebuie să-l izbăvească şi ştie când şi cum îl va izbăvi. El izbăveşte pe cel neprihănit în chipul cel mai avantajos pentru el, cel mai umilitor pentru cel care l-a nedreptăţit şi în chipul cel mai onorabil pentru Dumnezeu. Să lăsăm „modul cum se va face" Domnului şi să ne mulţumim şi să ne bucurăm să ştim că El „ştie să izbăvească" pe poporul Său din orice primejdie, din încercare şi din orice ispită, şi aceasta prin dreapta Sa slăvită.
Nu este partea mea să pătrund acum tainele Domnului, ci mai bine să aştept liniştit, având în vedere aceasta: cu toate că eu nu ştiu nimic, Tatăl meu ceresc ştie.

NICIODATĂ DESPĂRŢIŢI DE DUMNEZEU

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
Ioan 11.26

Da, Doamne, credem; noi nu vom muri niciodată. Sufletul nostru poate să fie despărţit de trupul nostru, ceea ce înseamnă un fel de moarte; dar sufletul nostru nu va fi niciodată despărţit de Dumnezeu, ceea ce înseamnă adevărata moarte - moarte care este plata păcatului - şi această pedeapsă ar fi cel mai rău lucru care ar putea să ni se întâmple. Noi suntem scăpaţi de acest lucru, căci cine va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru? Noi suntem mădulare ale trupului lui Cristos; şi Cristos va pierde El părţile trupului Său? Noi suntem uniţi cu El prin căsătorie; va fi El lipsit de soţia Lui şi va deveni văduv? Imposibil. Este în noi o viaţă care nu poate fi despărţită de Dumnezeu, căci Duhul Sfânt locuieşte în noi; şi cu El, cum putem să murim? Isus însuşi este viaţa noastră; de aceea nu este posibil ca noi să murim, căci El nu poate muri din nou. În El noi am murit o dată din pricina păcatului şi osânda de moarte nu poate să fie executată de două ori. Acum noi trăim şi trăim pentru totdeauna. Plata neprihănirii este viaţa veşnică şi noi avem neprihănirea chiar de Ia Dumnezeu; prin urmare, noi putem cere plata cea mai mare.
Trăind şi crezând astăzi, credem că noi vom trăi şi ne vom bucura. Şi mergem înainte cu încrederea fermă că viaţa noastră este asigurată prin viaţa Mântuitorului nostru viu.

IUBEŞTE BISERICA

Tu te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le este milă de ţarina lui.
Psalmul 102.13-14

Da, rugăciunile noastre pentru Biserică sunt ascultate. Ora împlinirii lor se pregăteşte. Noi preţuim adunările de rugăciune, şcolile de duminică şi toate lucrările din casa lui Dumnezeu. Inima noastră se uneşte cu tot poporul lui Dumnezeu şi spune:
Nu este miel în toată turma Ta
Pe care l-aş dispreţui la masă,
Nu este vrăjmaş înaintea feţei căruia
M-aş teme să apăr cauza Ta.
Dacă aceasta este dorinţa tuturor, în curând vor veni timpuri de înviorare din partea Domnului. Adunările noastre vor fi pline, sfinţii învioraţi şi păcătoşii se vor întoarce la Dumnezeu. Aceasta nu se întâmplă însă decât prin mila lui Dumnezeu; dar acest timp va veni şi noi trebuie să-1 aşteptăm. Acest timp hotărât se apropie. Să ne trezim. Să iubim toate pietrele Sionului şi chiar pe acelea căzute. Să ştim să culegem cel mai mic adevăr, cea mai slabă învăţătură, pe cel mai slab credincios, chiar dacă ei ar fi dispreţuiţi şi socotiţi ca ţărâna. Dacă noi avem milă de Sion, Dumnezeu are de asemenea milă de el; şi dacă noi ne punem toată silinţa şi toată plăcerea în lucrarea Domnului, Dumnezeu îşi va găsi şi El plăcerea în această lucrare.

CREDINCIOŞIE ŞI SLUJBĂ

Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.
Psalmul 101.6

Dacă David a vorbit astfel, putem să fim siguri că şi Fiul lui David - adică Domnul Isus - gândeşte la fel ca David. Domnul Isus Se gândeşte la oamenii credincioşi şi are ochii îndreptaţi asupra lor pentru a-i cerceta, a-i îndruma, a-i face să înainteze pe cale şi în sfârşit pentru a-i răsplăti. Nici un om cu inima neprihănită să nu se creadă dispreţuit de Domnul; însuşi împăratul are ochii îndreptaţi asupra lui.
Din această atenţie împărătească rezultă pentru noi două lucruri: întâi, „ca ei să locuiască lângă mine" aşa cum este scris. Domnul Isus îi duce pe credincioşii Săi în casa Sa şi le dă un loc în palatul Său; El îi face tovarăşi ai Lui şi Se bucură în mijlocul lor. Să fim vrednici de încrederea Domnului nostru şi El ni Se va arăta. Cu cât ne-ar costa mai mult credincioşia noastră faţă de El, cu atât mai mult va fi ea răsplătită; cu cât oamenii ne vor lepăda, cu atât mai bucuros ne va primi Dumnezeul nostru.
Apoi, El spune despre cel sincer: „acela îmi va sluji". Domnul Isus îi va face slujitori spre slava Sa, pe aceia care, dispreţuind viclenia şi înşelătoriile, rămân credincioşi Persoanei Sale, Cuvântului Său şi crucii Sale. Slujitori cinstiţi de împărat, ei vor face parte din alaiul Lui împărătesc. Părtăşia şi slujirea sunt plata credincioşiei lor. Fă-mă, Doamne, credincios, ca să pot locui cu Tine şi să pot să-Ţi slujesc.

TABĂRA ÎNGERULUI

Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
Psalmul 34.7

Noi nu putem să-i vedem pe îngeri, dar este de ajuns că ei ne văd pe noi; marele înger al Legământului, între alţii, „Acela pe care noi îl iubim fără să-L fi văzut" are ochiul îndreptat spre noi, zi şi noapte. El are sub El o armată de îngeri şi-i însărcinează cu paza sfinţilor Săi, astfel ca să-i scape de orice rău. Dacă diavolii caută să ne facă rău, aceşti trimişi strălucitori ai lui Dumnezeu lucrează în folosul nostru.
Domnul îngerilor nu este un oaspete trecător, care ne face vizite când şi când, ci El Se aşează în jurul nostru cu armatele Sale. El îşi are comandamentul Său peste tot unde se găsesc aceia care îşi pun încrederea în Dumnezeul cel viu. Tabăra Lui îi înconjoară pe cei credincioşi în aşa fel, încât să nu poată fi atacaţi din nici o parte, chiar dacă vrăjmaşul ar pătrunde până în întăriturile dumnezeieşti. Astfel noi avem o gardă permanentă, o ocrotire sigură. Înştiinţaţi de santinelele lui Dumnezeu, noi nu vom fi surprinşi de atacuri subite, nici nu vom fi zdrobiţi de puteri mai mari. Scăparea ne este anunţată şi ne este şi dată de Căpetenia mântuirii noastre; scăparea noastră va fi reînnoită, până când luptele noastre se vor sfârşi şi vom putea schimba câmpul de bătaie, de pe acest pământ, cu casa noastră de odihnă acolo sus.

CORUL MUNŢILOR

Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.
Isaia 49.13

Aşa de mari sunt mângâierile Domnului, încât nu au în vedere numai pe sfinţi, ci chiar cerurile şi pământul cântă împreună de bucurie. Este greu să faci ca un munte să cânte; cu toate acestea prorocul cheamă Libanul şi Hermonul, piscurile Basanului şi ale Moabului, El doreşte să-i vadă pe toţi cântând psalmi din cauza îndurării arătată Sionului. Şi noi nu putem să schimbăm munţii noştri de greutăţi, de încercări, de îngrijorări şi de oboseli în prilejuri de a-L lăuda pe Dumnezeul nostru? „Munţilor, izbucniţi în strigăte de bucurie."
Această făgăduinţă, că Dumnezeu are milă de săraci, este însoţită ca de un cor de clopote, care sună toate odată. Ascultaţi muzica lor: „Bucuraţi-vă!" „Fiţi veseli!" „Izbucniţi în strigăte de bucurie!" Domnul vrea ca poporul Său să fie plin de bucurie din pricina dragostei Sale nemărginite. El nu ne vrea trişti, nici să trăim în îndoieli, ci cere de la noi adorarea din inimi credincioase. El nu vrea să fim lipsiţi; de ce să suspinăm şi să fim morocănoşi, ca şi cum El ne-ar vrea răul? Dă-ne Tu, Doamne, o harfă bine acordată ca vocea heruvimilor care cântă înaintea tronului Tău!

DRAGOSTEA SA, DARUL SĂU, FIUL SĂU

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3.16

Dintre toate stelele cerului, steaua polară este cea mai folositoare marinarului. Acest verset este ca o stea polară, căci el aduce la mântuire mai multe suflete decât oricare alt verset din Scriptură. El este printre făgăduinţe ceea ce Carul Mare este printre constelaţii.
Cuvintele care-l compun strălucesc cu o lumină deosebită. Vedem aici mai întâi arătarea dragostei lui Dumnezeu prin cuvintele „Atât de", care ne arată mărimea ei nemărginită. Apoi avem darul lui Dumnezeu în măreţia şi gratuitatea Sa. Acest dar este Fiul lui Dumnezeu, dar unic şi nepreţuit al acestei dragoste, care niciodată nu s-a arătat atât de desăvârşit ca atunci când acest Fiu prea-iubit a fost trimis din cer, pentru ca să trăiască şi să moară pentru oameni. Aceste trei puncte sunt pline de lumină.
Apoi vine singura condiţie cerută pentru mântuire, singura potrivită pentru toţi oamenii vinovaţi: să creadă. Ea este susţinută de o descriere detaliată: „oricine crede în El." Mulţi se pot regăsi în cuvântul „oricine" şi s-ar fi simţit înlăturaţi prin vreun alt cuvânt mai puţin cuprinzător. Apoi vine marea făgăduinţă că cel ce crede în Isus nu piere, ci are viaţa veşnică. Aceasta dă curaj oricărui om care simte că e gata să piară şi că singur nu se poate mântui. Noi credem în Domnul Isus şi avem viaţa veşnică.

IZBĂVIRE DEPLINĂ

Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.
Ieremia 39.17

Când credincioşii Domnului au de suferit pentru El, ei primesc dovezi preţioase ale dragostei Sale şi uneori au chiar noutăţi fericite pe care să le ducă acelora care sunt de partea lor şi îi ajută. Ebed-Melec era un etiopian dispreţuit, dar el fusese bun cu Ieremia, de aceea Domnul i-a trimis o făgăduinţă specială prin gura prorocului Său. Să ne amintim de slujitorii lui Dumnezeu prigoniţi şi vom fi răsplătiţi.
Ebed-Melec trebuia să fie izbăvit din mâna acelora de a căror răzbunare se temea. El era un biet negru, dar Domnul a avut grijă de el. Mii de oameni erau loviţi de haldeeni, dar de acest smerit negru nu se puteau atinge. Noi, de asemeni, am putea să ne temem de oamenii puternici care vin împotriva noastră, dar dacă în timpul prigoanei am fost credincioşi cauzei Domnului, El de asemenea ne va fi credincios. De altfel, ce ar putea să facă un om fără îngăduinţa Domnului? El ar putea să-şi muşte buzele de mânie, să scrâşnească din dinţi de ciudă, dar nu ne va atinge. Să ne temem de Domnul şi nu ne vom mai teme de nimic. Nici un pahar de apă proaspătă dat unui proroc al Domnului, dispreţuit, nu-şi va pierde răsplata; şi dacă noi suntem pentru Domnul Isus, şi El va fi de partea noastră.

CUVÂNTUL, HRANA NECESARĂ

Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Matei 4.4

Dacă Dumnezeu ar vrea, am putea să trăim fără pâine, ca şi Domnul Isus în timpul celor patruzeci de zile; dar noi n-am putea să trăim fără Cuvântul Său. Prin acest cuvânt am fost creaţi şi numai prin el suntem păziţi, căci „El ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale." Pâinea este un ajutor; Domnul însuşi este primul izvor al existenţei noastre. El poate să ne facă să trăim fără acest ajutor, tot aşa de bine ca şi prin el; să nu-L mărginim la un singur fel de a lucra. Să nu fim prea dornici numai după lucrurile văzute, ci să privim la Dumnezeul nevăzut. Am întâlnit credincioşi care ne-au povestit că în zilele de mare sărăcie când le lipsea pâinea, le scădea şi pofta de mâncare; şi alţii ne-au spus că atunci când mijloacele de trai le lipseau, Domnul le trimitea ajutoare neaşteptate.
Dar nouă ne trebuie Cuvântul lui Dumnezeu. Cu el putem să ne împotrivim diavolului. Dacă ne-ar fi luat, am cădea în puterea vrăjmaşilor noştri, pentru că am slăbi repede. Sufletele noastre au nevoie de hrană şi nu există alta pentru ele decât Cuvântul Domnului. Toţi predicatorii şi toate cărţile din lume nu pot să-i procure sufletului o adevărată hrană; numai cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu poate să-l hrănească pe credincios. Doamne, dă-ne totdeauna această pâine. Noi preţuim acest cuvânt mai mult decât bucatele împărăteşti.

O CĂLĂUZĂ PE TOATE CĂRĂRILE

El va fi călăuza noastră până la moarte.
Psalmul 48.14

O călăuză ne este de neapărată trebuinţă. Sunt cazuri în care am da tot ce avem pentru ca să ştim ce avem de făcut şi pe ce drum s-o luăm. Am vrea să facem binele, dar şovăim între două moduri în care am putea să procedăm. Oh, cine ne va da o călăuză?
Domnul Dumnezeul nostru primeşte să ne slujească de călăuză. El cunoaşte drumul şi ne va conduce până ce vom ajunge în pace la sfârşitul călătoriei noastre. Am putea să dorim o cârmuire mai sigură? Să ne predăm în întregime cârmuirii Sale şi nu vom fi în primejdie să greşim drumul. Să facem din El Dumnezeul nostru şi vom găsi în El călăuza noastră. Dacă urmăm Cuvântul Său, nu ne vom rătăci deloc în viaţă, numai cu condiţia să învăţăm înainte de toate să ne sprijinim pe El Ia fiecare pas.
Noi avem făgăduinţa că dacă El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele şi pentru veşnicie, nu va înceta niciodată să ne călăuzească. Chiar El însuşi ne va conduce „până la moarte", pentru ca să locuim cu El pentru veşnicie. Această făgăduinţă a cârmuirii dumnezeieşti ne garantează siguranţa pentru întreaga noastră viaţă. Mântuirea mai întâi, apoi cârmuirea până la ultima noastră clipă şi în sfârşit viaţa fericită în veşnicie. N-ar trebui fiecare să caute din tinereţe pe Dumnezeu, să se bucure în El în tot timpul vieţii şi să se odihnească în El la bătrâneţe? Să privim la El pentru călăuzire, pentru ca să putem să ne încredem în El şi-n clipa plecării noastre de pe pământ.

SOMN ÎNVIORĂTOR

... căci prea iubiţilor Lui, El le dă pâine ca în somn.
Psalmul 127.2

Viaţa noastră nu este o viaţă de griji şi de nelinişte, ci o viaţă de credinţă fericită. Tatăl nostru ceresc cunoaşte nevoile copiilor Săi, deci ştie de ce avem nevoie înainte de a-I cere ceva. Putem deci să mergem la culcare la ora potrivită, fără a ne istovi stând până târziu şi făcând combinaţii şi planuri. Dacă am învăţat să ne odihnim în Dumnezeu, nu vom avea insomnii din pricina temerilor şi a presimţirilor întunecoase; ci vom arunca orice îngrijorare asupra Domnului şi nu ne vom gândi decât la El şi la harul Său, şi El ne va da un somn dulce şi întremător.
A fi preaiubiţi de Domnul, iată cea mai mare cinste şi, cel ce o are poate să nu mai dorească nimic altceva; deci orice dorinţă egoistă poate fi înlăturată. Ce poate fi chiar în cer mai mare decât dragostea lui Dumnezeu? Odihneşte-te deci, sufletul meu, căci în El tu ai toate lucrurile.
Şi încă ne-am zbate încoace şi încolo dacă Domnul însuşi ne-ar da nu numai motivul pentru care să fim liniştiţi, dar chiar însăşi pacea Sa. Da, El ne-o dă. Însuşi Isus este pacea noastră, odihna noastră, totul. La sânul Său ne odihnim în perfectă siguranţă, atât în viaţă cât şi în moarte.

DUMNEZEU CU NOI

Dumnezeu va fi cu voi.
Geneza 48.23

Bătrânul Iacov nu mai putea să rămână cu Iosif, căci îi venise ceasul să moară; dar el îl părăsea pe fiul său fără grijă, căci putea să spună cu încredere: „Dumnezeu va fi cu voi". Când fiinţele cele mai iubite din familiile noastre sau prietenii noştri cei mai buni sunt chemaţi acasă prin moarte, să ne mângâiem cu gândul că Domnul nu ne-a părăsit şi că El trăieşte pentru noi şi rămâne cu noi întotdeauna.
Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.
Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei". Nu este o fericire mai mare.