ÎNDRĂZNIŢI

În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.
Ioan 16.33

Cuvântul Mântuitorului este adevărat şi în privinţa necazurilor. Am şi eu parte de ele? Fără îndoială. Cum să mă pot simţi ca la mine acasă, atâta timp cât mă aflu în ţară străină, cum să fiu bucuros în exil sau comod în pustie? Pe pământ nu-i locul meu de odihnă. Acesta este locul unde se găseşte cuptorul, forja şi ciocanul.
Dar observ că El îmi spune să am curaj, să îndrăznesc. Vai, mai degrabă eu mă simt abătut. Duhul îmi este copleşit, de îndată ce sunt tare încercat; dar ies în pagubă dacă cedez acestui simţământ. Domnul mă invită să îndrăznesc şi nu mă voi mai lăsa abătut.
Şi prin ce îmi dă El îndrăzneală? Prin propria Sa biruinţă. El zice: „Eu am biruit lumea". Luptele Lui au fost mult mai aspre decât ale mele. Eu încă nu m-am împotrivit până la sânge. Deci, de ce să-mi pierd nădejdea că voi birui? Priveşte, suflete al meu, vrăjmaşul a fost deja biruit o dată; iar eu am de luptat împotriva unui duşman învins. Şi tu, lume, Domnul Isus te-a biruit deja; şi, prin harul Său, te va mai birui şi în mine. De aceea voi îndrăzni şi voi cânta un imn de laudă Mântuitorului meu biruitor.

SFÂNTĂ PRIVIRE DINCOLO DE PREZENT

... vă spun că de acum încolo, veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.
Matei 26.64

Doamne Isuse, cum Te-au înjosit prigonitorii Tăi, Te-au socotit ca un criminal! Totuşi ochii credinţei se pot adânci - dincolo de umilirea prezentă - în slava viitoare. Câte lucruri spui Tu în cuvintele „de acum încolo"! Aş dori, Domnul meu, să fiu ca Tine în această sfântă nădejde în viitor şi, în sărăcie, necaz, boală sau dispreţ, să pot spune: „De acum încolo" sau „totuşi", în locul ruşinii, Tu ai acuma slava; în locul slăbiciunii, ai puterea; în locul dispreţului, ai adorarea.
Crucea Ta n-a pătat strălucirea şi frumuseţea cununii Tale. Spinii n-au făcut să se piardă nimic din frumuseţea feţei Tale. Din contră, Tu eşti mai slăvit şi cinstit, tocmai din pricina suferinţelor Tale.
De aceea, Te rog, fă-mă să uit necazurile de acum, pentru a mă gândi la starea viitoare; dă-mi dragostea şi răbdarea pe care le aveai Tu, pentru ca, atunci când voi fi dispreţuit din pricina Numelui Tău, să nu mă clatin, ci să mă gândesc mai mult la cuvintele „de acum încolo", şi mai puţin la ziua de azi. În curând voi fi cu Tine pentru a privi slava Ta. Deci n-am de ce să mă ruşinez, ci spun în cea mai lăuntrică parte a sufletului meu; „Cu toate acestea - de acum încolo".

PESCARII ÎL URMEAZĂ

Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.
Marcu 1.17

Numai venind după Isus putem împlini dorinţa inimii noastre şi putem fi într-adevăr folositori semenilor noştri. Cât de mare nevoie este să fim pescari care izbândesc prin Isus! Ne-am jertfi şi viaţa ca să câştigăm suflete. Dar suntem ispitiţi să încercăm metode pe care Isus niciodată nu le-ar fi încercat. Trebuie oare să cedăm sugestiilor vrăjmaşului? Dacă am face aşa, am putea împroşca apa, dar niciodată n-am prinde peşte. Trebuie să-L urmăm pe Isus, dacă vrem să reuşim. Metodele senzaţionale, spectacolele, amuzamentele - sunt acestea lucruri care merg după Isus? Ni L-am putea închipui pe Domnul Isus însufleţind o adunare prin astfel de mijloace, care acum sunt atât de folosite? Care este rezultatul unor astfel de metode? Rezultatul nu este deloc acela pe care Isus îl va lua în seamă în marea zi din urmă.
Noi trebuie să tindem ca predica noastră să fie aşa cum a fost şi a Stăpânului nostru, căci în felul acesta sunt mântuite sufletele. Trebuie să predicăm învăţătura Domnului nostru şi să vestim o evanghelie deplină şi gratuită; căci aceasta este plasa în care se prind sufletele. Trebuie să predicăm cu blândeţe, îndrăzneală şi dragostea Lui; căci acesta este secretul succesului cu inimile omeneşti. Trebuie să lucrăm cu ungerea divină, depinzând în totul de Duhul Sfânt. Astfel, mergând după Isus şi nu luând-o înaintea Lui, nici alături de El, noi vom fi pescari de oameni.

AMINTEŞTE-I LUI DUMNEZEU FĂGĂDUINŢA PE CARE EL A FĂCUT-O

Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine...”
Geneza 32.12

Dumnezeul nostru este credincios, şi nu-Şi va retrage făgăduinţa, nici nu-Şi va lăsa neîmplinite cuvintele, dar Lui îi place ca ai Săi să-L roage şi să-I amintească făgăduinţele Lui. Acest fapt este pentru a le reînsufleţi nădejdea şi a le mări credinţa. Cuvântul Sau l-a dat pentru noi şi nu pentru El. Planul Său este hotărât şi nu are nevoie să I se aducă aminte ca să facă bine poporului Său. Făgăduinţa de faţă este pentru a ne îmbărbăta, a ne hotărî, a ne sprijini pe ea şi a-I spune: „Tu ai zis".
„Desigur că-ţi voi face bine", este miezul harului Domnului. El ne va face un bine real, trainic, nimic decât bine, şi tot felul de bine, chiar acela de a ne face sfinţi; aşa că ne va trata ca pe nişte sfinţi atâta timp cât suntem pe pământ. În curând ne va lua să fim cu Domnul Isus şi cu toţi aleşii Săi; nu este acesta supremul bine? Cu această făgăduinţă în inimile noastre, să nu ne fie frică de mânia lui Esau sau de a oricui altuia. Dacă Domnul ne face bine, cine va putea să ne facă rău?

AŞA CUM E VIAŢA - AŞA ŞI ROADELE

Dacă aveţi din belşug în voi aceste lucruri, ele nu vă vor lăsa nici leneşi, nici neroditori.
2 Petru 1.8

Dacă vrem să slujim Domnului printr-o viaţă rodnică, trebuie să avem unele lucruri sigure înăuntrul nostru; căci nimic nu poate ieşi afară din noi, dacă nu a fost mai întâi înăuntrul nostru. Trebuie să începem prin credinţă, care este baza tuturor virtuţilor, apoi să ne silim să unim cu ea fapta, cunoştinţa înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Toate aceste lucruri vor aduce în viaţa noastră ca roadă, o activitate folositoare; aceste lucruri sfinte trebuie să fie din belşug în noi, altfel vom fi sterpi. Fructul pomului trebuie să fie plin de suc, pentru a avea gust plăcut.
Am văzut oameni cu daruri duhovniceşti bogate, fără însă să fi făcut vreun bine real pentru pocăinţa sufletelor. După cercetări serioase, ne-am dat seama că le lipseau unele haruri absolut trebuitoare pentru a ajunge la acest rezultat. Pentru a fi cu adevărat folositori, harurile sunt mai presus ca darurile. Cum e omul, aşa şi lucrul său; pentru a face mai bine, el trebuie să fie mai bun. Să fie acest verset un îndemn pentru cei nerodnici, dar oricum şi pentru mine însumi.

EL BINECUVÂNTEAZĂ LUCRURILE OBIŞNUITE

Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele.
Exodul 23.25

Ce făgăduinţă! A-i sluji Domnului înseamnă deja o mare mângâiere; dar câtă cinste, câte binecuvântări se adaugă la ea când noi înşine suntem cu totul predaţi Lui! Domnul Isus a luat pâinea şi a binecuvântat-o; şi pâinea pe care noi o mâncăm este binecuvântată. Domnul binecuvântează apa pe care o bem, făcând-o mai bună decât cele mai bune vinuri care îi înveselesc pe oameni; fiecare picătură din ea poartă o binecuvântare. Binecuvântarea dumnezeiască se revarsă peste omul lui Dumnezeu în toate lucrurile şi rămâne cu el în tot timpul.
Şi ce dacă am avea numai pâine şi apă? Chiar şi atunci, am avea pâine şi apă binecuvântate. Iar pâinea şi apa nu ne vor lipsi. Şi este de ajuns să le avem, pentru ca Dumnezeu să le binecuvânteze. În Exod. 23.15 scrie: „Pâinea şi apa ta nu-ţi va lipsi".
Cu Dumnezeu la masa noastră, noi nu numai că cerem binecuvântarea, dar o şi avem. Nu numai la altar, dar şi la masă El ne binecuvântează. El însuşi slujeşte celor ce îi slujesc bine. Această binecuvântare a mesei noastre nu este o datorie, ci un har. În adevăr, este un întreit har: El ne acordă harul de a-I sluji, prin harul Său ne hrăneşte cu pâine şi apoi, în harul Lui, El ne-o binecuvântează.

COMOARA LUI DUMNEZEU

Domnul va deschide pentru tine comoara Sa.
Deuteronom 28.12

Aceasta e zis cu privire la ploaie, pe care Domnul o va da în anotimpul său. Ploaia este emblema împrospătării cereşti, pe care Dumnezeu e gata să o răspândească peste poporul Său. Oh, trimite-ne, Doamne, o îmbelşugată ploaie!
Noi ne închipuim că această comoară nu poate fi deschisă decât printr-un mare proroc ca Ilie. Dar nu este aşa, căci această făgăduinţă este pentru toţi credincioşii israeliţi. Prieten credincios, Domnul va deschide pentru tine buna Sa comoară. Şi tu poţi să vezi cerul deschis şi sa iei partea ta, cu inima plină de credinţă, ba încă şi pentru cei ce te înconjoară, câte o bună parte. Cere ce vrei; dacă rămâi în Domnul Cristos şi rămân în tine cuvintele Sale, nimic nu-ţi va fi refuzat.
Până acum, încă n-ai făcut cunoştinţă cu toate comorile Domnului tău; dar El ţi le va descoperi. Desigur că tu nu cunoşti încă plinătatea bucuriei legăturii Sale; dar El îşi va descoperi dragostea, descoperindu-ţi-Se astfel din plin. Numai El poate face acest lucru pentru tine. Dacă tu asculţi repede glasul Său, supunându-te voii Sale, bogăţiile slavei Lui sunt ale tale.

UNUL SINGUR, MAJORITATE

Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, cum v-a spus.
Iosua 23.10

Pentru ce să numărăm persoanele? Un singur om este majoritatea, când este însoţit de Dumnezeu, chiar dacă de cealaltă parte ar fi o mie. S-ar putea ca ajutoarele noastre să fie prea numeroase, pentru ca Dumnezeu să poată lucra prin ele, cum a fost cazul lui Ghedeon, căruia îi crescuseră puterile micşorându-şi numărul luptătorilor. Armatele lui Dumnezeu nu sunt niciodată prea mici. Când a voit să întemeieze o naţiune, a chemat numai pe Avraam şi l-a binecuvântat. Pentru a învinge pe măreţul Faraon, nu S-a folosit decât de Moise şi Aaron. Adesea, Dumnezeu s-a folosit de un singur om, mai bine decât de trupe instruite de ofiţeri îndemânatici. Toţi israeliţii la un loc au biruit atâta cât Samson? Saul, cu armatele sale, au lovit miile, lor, iar David, zecile lui de mii.
Domnul poate da inamicului mari succese, pentru a-l bate la sfârşit. Dacă avem credinţă, Îl avem pe Domnul de partea noastră; atunci ce ne poate face mulţimea oamenilor? Un câine ciobănesc poate mâna înaintea lui o mare turmă. Dacă Domnul te-a trimis, frate, puterea Lui va împlini în tine planul Său. Încrede-te în această făgăduinţă şi arată-te curajos.

TOTALA SPRIJINIRE PE DUMNEZEU

Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
Psalmul 72.12

Săracul strigă; de altfel, ce ar putea face? Strigătul lui este auzit de Dumnezeu; ce-i trebuie mai mult? Acela dintre cititori care este sărac, sa strige la El; prin aceasta va arăta înţelepciune. Nu strigaţi la urechile prietenilor voştri, căci chiar dacă ar putea să vă ajute, ei vor face aceasta numai dacă Domnul le va pune pe inimă. Cel mai sigur este să mergeţi direct la Dumnezeu, strigând. Acela care aleargă drept spre ţintă e cel mai bun alergător. Alergaţi la El şi nu la alte mijloace.
„Vai!" zici tu, „eu nu am nici prieteni, nici ajutor". Cu atât mai bine; te poţi baza pe Domnul de doua ori - ca unul fără mijloace şi fără ajutor. Pentru nevoia ta dublată, să faci o îndoită rugăciune. Chiar pentru nevoile trecătoare poţi să aştepţi toate de la Dumnezeu, căci El îngrijeşte de copiii Săi în toate privinţele. Cât pentru nevoile spirituale, care sunt cele mai însemnate dintre toate, Domnul va auzi strigătul tău, te va izbăvi şi te va ajuta.
Prietene sărac, încearcă-L pe Dumnezeul tău bogat. Tu, care eşti fără ajutor, sprijineşte-te pe ajutorul Lui. Ştiu că El nu m-a uitat niciodată pe mine şi sunt sigur că nu te va uita nici pe tine. Vino ca un cerşetor şi Dumnezeu nu va refuza să te ajute. Isus este împărat şi El nu te va lăsa sa pieri.

CÂNTECUL ÎNCREDERII

Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte.
Psalmul 138.7

Dacă ni se pare înfiorător să trecem prin strâmtorare, totuşi mersul nostru e binecuvântat, căci îl însoţeşte o făgăduinţă specială. Şi dacă avem o făgăduinţa sfântă, ce poate realiza strâmtorarea? Ce mă învaţă Domnul aici? Acest: „Tu mă înviorezi", îmi spune că atunci voi avea mai multă viaţă, putere şi credinţă. Nu este adevărat că deseori greutăţile ne înviorează, aşa cum face aerul proaspăt când simţim că suntem gata să leşinăm?
În faţa furiei vrăjmaşilor noştri şi mai ales a Satanei, voi întinde oare mâna pentru a-i lovi? Nu. Căci Domnul meu va folosi braţul Său, mai puternic decât al meu, şi mă va apăra împotriva lor, mai bine decât aş putea-o face eu. Domnul zice: „Răzbunarea este a Mea". El mă va scăpa prin puterea şi înţelepciunea Sa. Ce mai doresc?
Inima mea, spune-ţi adesea această făgăduinţă, până ce o vei putea folosi ca un cântec plin de încredere şi mângâiere în zilele triste. Roagă-te să te învioreze, şi restul încredinţează-l în mâinile Domnului, care va împlini totul pentru binele tău.

PLOUĂ FĂRĂ NORI? NICIDECUM

Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ.
Eclesiastul 11.3

De ce să ne temem de norii care vin să întunece cerul nostru? Ei ne ascund soarele pentru o clipă, dar nu pot să-l stingă, şi-l vom vedea lucind din nou, în curând. Aceşti nori sunt încărcaţi cu ploaie şi, cu cât sunt mai negri, cu atât mai îmbelşugată va fi revărsarea care va cădea din ei. Cum am avea ploaie fără nori?
Încercările ne-au adus de fiecare dată binecuvântări şi ne vor aduce mereu. Deci ele sunt plăcuţii vestitori aducători de haruri binefăcătoare. Domnul nostru ne poate adăpa cu necazuri, dar nu ne va îneca în mânia Sa. Scrisorile de dragoste ale Domnului nostru, ne sosesc adesea sub învelişuri negre. Carele Lui huruie, dar sunt pline de binecuvântări. Toiagul Lui îmboboceşte cu flori mirositoare şi fructe delicioase. Să nu ne tulburăm când se întunecă cerul, ci să cântăm, căci ploile din aprilie ne aduc florile din mai.
Doamne, norii sunt aşternutul picioarelor Taie. În ziua întunecoasă, Tu eşti lângă noi. Cu dragoste Te privim şi ne bucurăm. Credinţa vede norii descărcându-se şi făcând să reînverzească colinele şi câmpiile.

NU CUTEZĂM SĂ NE ÎNDOIM

Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma uşile de aramă şi voi rupe zăvoarele de fier.
Isaia 45.2

Această făgăduinţă e făcută lui Cyrus, dar e şi pentru orice adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Înainte tot mereu şi calea ni se va lumina. Abaterile de la cale şi ocolirile ne vor fi oferite de şiretenia oamenilor şi vicleniile Satanei, fără ca noi să ne vedem siliţi sa mergem pe ele, fiind căi lăturalnice. Uşile de arama vor fi sfărâmate şi zăvoarele de fier care le ţintuiesc vor cădea în bucăţi. Nu vom avea nevoie, pentru a le răsturna, nici de frânghie, nici de topoare, însuşi Domnul va face minuni şi lucruri neaşteptate se vor împlini pentru noi.
Să părăsim deci temerile noastre neîntemeiate, pentru a merge înainte cu hotărâre, pe cărarea datoriei. N-a spus oare Domnul: „Voi merge înaintea ta"? Să încetăm de a ne îndreptăţi şi să îndrăznim să ne avântăm drept înainte. Este vorba de lucrarea Domnului; El ne va face în stare şi va îndepărta toate piedicile. Dacă El va sfărâma porţile de aramă, cine-L poate împiedica în împlinirea planului Său şi sa stea împotriva hotărârilor Sale? Ucenicii Domnului au la îndemână mijloace nesfârşite. Cu toate că drumul e închis pentru puterile omeneşti, el este liber în faţa credinţei. Când însuşi Domnul declară că va lucra, cum ne putem îndoi de El?

VOM PUTEA VORBI PENTRU DUMNEZEU

Dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea.
Ieremia 15.19

Sărmane Ieremia! Dar de ce să fie socotit sărman? Prorocul care plânge era un slujitor ales şi cinstit de Dumnezeu, mai presus de mulţi. Dar, pentru că el spunea adevărul, era dispreţuit. Cuvântul, atât de dulce pentru el, era amar pentru ascultătorii săi; îi era cerut să rămână în credincioşia sa, pentru ca Domnul să continue a vorbi prin el, poporului. El trebuia să lucreze cu îndrăzneală şi plin de adevăr cu oamenii din timpul său, pentru ca să despartă pe cei ce voiau să meargă cu Dumnezeu, ascultând de poruncile Sale, de cei care se împotriveau. Domnul îl încuraja, făgăduindu-i că el va fi gura Sa.
Ce cinste! Nu doreşte oare orice predicator şi orice credincios să fie ca el? Să vorbească însuşi Dumnezeu prin noi! Ce minune! Cuvântul nostru va fi sigur, adevărat, curat, puternic; el nu se va întoarce fără rod, ci va fi o bincuvântare pentru cei care-l vor primi; iar aceia care-l vor respinge, vor face aceasta spre paguba lor. Această făgăduinţă să fie pentru tine şi toţi lucratorii Domnului!

PIERDERI ÎNFRÂNTE

Vă voi răsplăti anii, pe care i-au mâncat lăcustele.
Ioel 2.25

Da, aceşti ani pierduţi, după care suspinăm, ne vor fi înlocuiţi prin harul Dumnezeului nostru, cu ani mult îmbelşugaţi pentru slujba Sa, cu cât cei pierduţi înainte de pocăinţa noastră, au fost o pagubă.
Lăcustele modei, reîntoarceri la firea noastră, starea de căldicei, toate aceste abateri le socotim ca o plagă grozavă, acum. Oh, dacă nu le-am fi lăsat să se abată peste noi! Dar Domnul, în bunătatea Lui, ne-a scăpat de ele şi acum suntem plini de râvnă în slujba Sa. Slăvit să fie Numele Său!
Recoltele noastre de haruri duhovniceşti sunt atât de bogate, încât suntem mai mult decât răsplătiţi pentru abaterile noastre din anii de neglijare a legăturii cu Mântuitorul. Experienţele noastre personale triste, sunt schimbate în roade binecuvântate şi ne folosesc să-i înştiinţăm şi pe alţii să se ferească de astfel de abateri. Trebuie să ajungem tot mai înrădăcinaţi în smerenie şi atârnare copilărească de El; aşa putem să recâştigăm timpul pierdut. Astfel printr-o minune a dragostei, anii în care devastatorul mâncase totul, ne sunt înapoiaţi. Nu-i în asta o mare favoare? Să credem şi vom ajunge ca Petru, care, a devenit un om mai folositor, după ce şi-a recunoscut slăbiciunea şi greşeala. Doamne, Te rugăm să ne ajuţi Tu.

NU SUNTEM LIPSIŢI

Cei neprihăniţi vor moşteni fericirea.
Proverbe 28.10

Cartea Proverbelor este o carte de făgăduinţe. Şi făgăduinţele trebuie socotite ca proverbe pentru poporul lui Dumnezeu. Iată una vrednică să fie luată în seamă. Suntem obişnuiţi să gândim despre bunurile noastre pământeşti că noi le câştigăm, dar aici ni se spune că fericirea o moştenim.
Răutatea şi viclenia vrăjmaşilor noştri nu pot lucra nicidecum distrugerea noastră; ei vor cădea în groapa pe care au săpat-o. Moştenirea ne este în aşa fel dată, încât noi nu vom putea fi lipsiţi de ea, nici nu ne vom putea depărta de ea.
Dar ce anume stăpânim chiar de pe acum? Avem un cuget curăţit prin sângele scump al lui Isus. Avem dragostea lui Dumnezeu care rămâne neschimbată peste noi. Avem trecere înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, în orice timp am avea nevoie. Avem providenţa lui Dumnezeu care veghează peste noi, îngerii lui Dumnezeu ca să ne slujească şi, mai pe sus de toate, Duhul lui Dumnezeu locuind în noi. De fapt, toate lucrurile sunt ale noastre. „Fie lucrurile de acum, fie lucrurile viitoare, toate sunt ale voastre." Isus este al nostru. Da, Sfânta Treime este unitate în noi. Deci să fim pe deplin mulţumiţi, să nu ne văietăm, să nu avem un spirit limitat sau de robie, căci avem în stăpânire lucruri măreţe. Să ne hrănim cu Dumnezeu şi să ne bucurăm în El toate zilele.

PRIMIM AŞA CUM DĂM

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.
Matei 5.7

Este oare drept, că aceia care nu iartă să fie iertaţi şi aceia care nu dau nimic săracilor să fie ajutaţi în nevoile lor? Dumnezeu ne va măsura cu propria noastră măsură: aceia care au fost stăpâni asupritori sau creditori nemiloşi, vor vedea pe Domnul lucrând sever cu ei. „Vei fi o judecată fără milă, faţă, de aceia care n-au avut milă."
Să ne trezim de azi, dând şi iertând; să învăţăm să fim îndurători; să facem totul cu bunătate, dragoste şi milă; sa nu judecăm aspru purtarea oamenilor, căutând ceartă cu ei, să nu aşteptăm prea mult de la ei, ci să fim mulţumiţi cu ce ne pot sluji. Vrem să avem parte de milă, îndurare? Să fim şi noi miloşi. Pentru a avea parte de fericire, să împlinim condiţia. Nu este oare o datorie plăcută să fii bun? Nu găsim noi mai multă plăcere în bunătate decât în mânie, în lipsă de lărgime de inimă sau indignare? Ca să căpătăm îndurare este o binecuvântare şi răsplată. Numai harul putea face o astfel de făgăduinţă. Noi iertăm semenilor noştri numai o mică datorie, în timp ce Domnul ne iartă datoria tuturor păcatelor noastre.

LOCURILE ÎNALTE ALE LUI DUMNEZEU

Îi voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Psalmul 91.14

Oare mie mi se adresează Domnul cu aceste cuvinte? Da, dacă cunosc Numele Său. Slăvit sa fie Dumnezeu, că acest Nume nu-mi este străin; L-am încercat şi L-am cunoscut, pentru aceasta mă încredinţez Lui. Cunosc Numele Său ca acela al unui Dumnezeu care urăşte păcatul, căci am aflat prin puterea convingătoare a Duhului Său, că nu se învoieşte cu nici un rău. Dar, prin Domnul Isus Cristos, L-am mai cunoscut şi ca Dumnezeul iertării, căci El nu mai ţine în seamă nici una din abaterile mele. Numele Său este credincios, şi-L cunosc şi în acest fel, cu toate că am multe greutăţi.
Această cunoaştere este un dar al harului Său, şi pentru acest motiv Domnul ne dă un alt har, acela de a ne aşeza la un adăpost înalt; avem deci har peste har. Observaţi ca dacă vrem să urcăm tot mai sus, poziţia poate fi periculoasă; dar dacă Domnul ne aşează acolo, suntem în siguranţă. El poate face aceasta, dându-ne mult de lucru, reuşită în serviciul nostru, conducerea unei lucrări. Si chiar dacă nu face aceasta, totuşi ne poate aşeza la un adăpost înalt, printr-o legătură mai strânsă cu El, printr-o recunoaştere mai clară a lăuntrului nostru, o sfinţenie triumfătoare asupra oricărui rău, o bucurie deosebită a slavei viitoare. Când ne conduce Dumnezeu în aceste locuri înalte, Satana nu ne poate cobori de acolo. Să fie aşa cu noi toţi chiar de azi.

RĂNIREA FĂCUTĂ PENTRU VINDECARE

Veniţi să ne întoarcem la Domnul? Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
Osea 6.1

Înainte de a vindeca, Domnul găseşte cu cale să lovească. El face aceasta cu mâna sigură a chirurgului, condusă de dragostea inimii Sale părinteşti. Dar înainte de a bandaja, El loveşte; fără aceasta ar fi o lucrare necompletă. Legea a fost dată înainte de Evanghelie; şi Dumnezeu face să se nască în noi simţământul nevoii de a ne întoarce la El, înainte de a ne veni în ajutor. Eşti tu zdrobit de lucrarea convingătoare a Duhului? Sau poate te găseşti în duhul robiei care-ţi insufla frică? Acestea îţi dau simţământul nevoii ca rănile inimii tale să fie legate şi vindecate prin Evanghelie.
Nu deznădăjdui, sărmană inimă, ci vino la Domnul cu rănile tale sângerânde şi gândurile tale negre. Numai El te poate vindeca şi în aceasta e toată bucuria Sa; lucrarea Lui este de a bandaja inimile zdrobite, rănite, şi El singur are o îndemânare desăvârşită şi slăvită. Deci, nici o întârziere! Dar, să ne întoarcem la Domnul Dumnezeu de care ne-am depărtat. Să-I spunem de rănile noastre arzătoare şi să-L rugăm să-Şi termine lucrarea. Oare chirurgul face o tăietură ca apoi să-şi lase pacientul sa sângereze până va muri? Şi Tu, Domnul meu, ai putea sa laşi să se mărească suferinţa unui suflet şi a unei sărmane inimi tulburate? Nu, Doamne, aceasta n-o vei face niciodată!

ZIUA ESTE APROAPE

Îi voi da luceafărul de dimineaţă.
Apocalipsa 2.28

Până să vină ziua risipirii întunericului, câtă binecuvântare găsim în Domnul Isus, „Luceafărul de dimineaţă"! Jurnalele au anunţat reapariţia stelei din Betleem. Şi, luând informaţii, s-a recunoscut că nu era vorba decât de „luceafărul de dimineaţă"; dar greşeala nu era mare.
E mai bine să-L vedem pe Domnul Isus ca „Soarele neprihănirii"; dar când nu-L putem vedea astfel, să fie pentru noi ca steaua care vesteşte ziua şi arată că lumina veşnică este aproape. Dacă azi nu sunt aşa cum doresc să fiu, totuşi Îl văd pe Domnul Isus şi aceasta îmi dă încredinţarea că într-o zi voi fi ca El. A vedea pe Domnul Isus prin credinţă, deja înseamnă pentru noi că în curând îl vom vedea în slava Sa şi vom fi schimbaţi ca să fim asemenea cu El. Şi dacă acuma n-am toată lumina şi bucuria pe care le-aş dori, le voi avea în curând; căci aşa cum văd acum luceafărul de dimineaţă, tot aşa de sigur voi vedea ziua. Luceafărul de dimineaţă nu apare cu mult înainte de a răsări soarele.
Suflete, ţi-a dat Domnul luceafărul de dimineaţă? Păzeşti tu tare adevărul, harul, nădejdea şi dragostea pe care le-ai primit de la El? Atunci, deja vezi arătarea slavei care se apropie; şi Acela care te ajută să te fereşti de rău, urmărind binele, ţi-a dat astfel luceafărul de dimineaţă.

SLUJITORUL RĂSPLĂTIT

Cine îngrijeşte de un smochin va mânca din rodul lui şi cine îngrijeşte de stăpânul său va fi preţuit.
Proverbe 27.18

Domnul Isus este cel mai bun dintre stăpâni şi este o cinste să fii primit să faci cel mai mic lucru pentru El. Slujirea pentru unii stăpâni seamănă cu sădirea unui pom sălbatic care nu dă decât roade amare; dar a sluji pe Domnul, este ca sădirea unui smochin care dă cele mai dulci smochine. Slujirea pentru El este o plăcere; cu timpul, cine-i slujeşte Lui, înaintează sigur; succesul în lucrare este binecuvântare aici pe pământ, iar răsplata pentru ea este slavă în cer.
Cele mai mari cinstiri le vom căpăta în viaţa viitoare, când smochinele vor fi coapte. Îngerii, care acum sunt slujitorii noştri, ne vor duce acolo, când lucrarea încredinţată nouă va fi terminată. Cerul, unde se află Domnul Isus, va fi şi casa noastră, fericirea noastră veşnică şi Domnul Isus, însoţitorul nostru slăvit. Cine-şi poate închipui tot ce-i cuprins în cuvintele: „Acela care slujeşte cu grijă Stăpânului său, va fi cinstit?"
Doamne, ajută-mă să-Ţi slujesc, lăsând la o parte orice dorinţă de a fi cinstit de alţii, până nu mă vei cinsti Tu însuţi. Duhul Tău cel sfânt să facă din mine un lucrător răbdător şi un slujitor smerit.

AŞTEAPTĂ REZULTATUL FINAL

Peste Gad vor da iureş cete înarmate; dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.
Geneza 49.19

Mulţi dintre noi au fost ca seminţia lui Gad. Adversarii noştri au fost uneori foarte numeroşi, s-au năpustit peste noi ca o armată. Da, şi pentru moment ne-au biruit; şi ei au fost prea încântaţi de victoria lor de moment. Astfel, ei au dovedit că prima parte a versetului este reală şi pentru noi care suntem ai lui Cristos; ca şi peste Gad, au dat iureş peste noi cete înarmate. Această înfrângere este foarte dureroasă şi am fi disperaţi, dacă prin credinţă nu am lua pentru noi binecuvântarea făcută prin ultimele cuvinte ale lui Iacov: „dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări". „Totul este bine, când se sfârşeşte cu bine", zice un proverb. Un război poate fi judecat nu după primul succes sau prima înfrângere, ci după ce se petrece la sfârşit. Domnul va da biruinţă adevărului şi dreptăţii, în final. Şi, aşa cum spune Bunyan, aceasta înseamnă pentru totdeauna, căci nimic nu mai poate veni după final.
Ceea ce ne trebuie este stăruinţa plină de răbdare în a face bine, încrederea neclintită în slăvitul nostru Conducător. Domnul nostru Isus ar vrea să ne înveţe arta Lui sfântă de a-ţi face faţa ca o cremene, mergând prin lucrare sau suferinţa, până ce vom putea spune: „S-a sfârşit". Aleluia, biruinţă! Noi credem această făgăduinţă: el le va urmări şi în final le va birui.

TEME-TE NUMAI DE DUMNEZEU

Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme; ce mi-ar putea face omul?”
Evrei 13.6

Pentru că Domnul nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi, să fim mulţumiţi cu partea noastră. Domnul este pentru noi: totdeauna vom avea un prieten, o comoară, un adăpost. Cu o astfel de siguranţă, putem fi independenţi faţă de oameni. Sub această înaltă protecţie, nu vom fi niciodată ispitiţi să ne plecăm înaintea semenilor noştri. Dumnezeu este ocrotirea noastră, deci putem ţine capul sus.
Cine se teme de Dumnezeu, nu are de ce să se mai teamă. Să rămânem într-o sfântă teama înaintea Lui şi toate ameninţările prigonitorilor nu vor avea mai multă influenţă asupra noastră ca şuierăturile vântului. În zilele noastre, omul nu mai poate face împotriva noastră ceea ce făcea în timpul când apostolul scria acest verset. Eşafodurile şi roţile pe care erau chinuiţi creştinii, nu se mai folosesc azi, iar uriaşul Papă nu-i mai poate arde pe eretici. Dacă ucenicii învăţătorilor mincinoşi folosesc batjocurile şi dispreţul, sa nu ne mirăm, deoarece copiilor acestei lumi nu le place sămânţa cerească. Atunci ce este de făcut? Să suferim dispreţul lumii, căci el nu poate distruge nici un mădular. Dumnezeu ne ajută să nu ne temem de nimic. Dacă lumea se înfurie, s-o lăsăm să-şi facă plăcerea, dar sa nu ne temem de ea.

A TE ÎNCREDE ÎNSEAMNĂ A TE BUCURA

Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel sfânt.
Psalmul 33.21

Planta credinţei face să crească floarea bucuriei inimii; ea nu înfloreşte chiar de la început, ci vine la timpul său. Să ne încredem în Domnul în orele noastre triste şi, în ziua hotărâtă, El va răspunde încrederii noastre, dându-ne bucuria Lui, ca roadă a credinţei noastre. Îndoiala dă naştere suferinţei, dar încrederea aduce bucurie.
Siguranţa exprimată de Psalmist este, în adevăr, o făgăduinţă în care, dacă ne încredem, ni se garantează împlinirea; deci, să ne-o însuşim. Dacă nu ne bucurăm în această clipă, totuşi ne vom bucura, tot atât de sigur cum Dumnezeul lui David este şi Dumnezeul nostru.
Sa ne gândim adânc la sfântul Nume al lui Dumnezeu, pentru ca să avem mai multă încredere şi să ne bucurăm tot mai sigur. În firea Lui, El este sfânt, drept, milos, credincios şi neschimbat. Un astfel de Dumnezeu nu este El vrednic de toată încrederea noastră? El este Atotputernic, Atotînţelept şi Atotprezent. Nu ne putem oare lăsa în totul în voia Lui? Să ne hotărâm la aceasta chiar de acum şi fără rezervă!
Iehova-Jireh va îngriji, Iehova-Şalom ne va trimite pacea, Iehova-Ţidkenn ne va îndreptăţi, Iehova-Sameh va fi pentru totdeauna aproape şi cu Iehova-Nissi vom birui pe orice vrăjmaş. Cei ce cunosc Numele Tău, se vor încrede în Tine; şi cei ce se încred în Tine, se vor bucura în Tine, Doamne.

HAR ŞI LA BĂTRÂNEŢE

Duceţi-vă şi voi în via Mea, şi vă voi da ce va fi cu dreptul.
Matei 20.4

Da, chiar pentru persoanele în vârstă şi obosite este încă de lucru în via Domnului Cristos. Cu toate că am ajuns în ceasul al unsprezecelea, El doreşte să ne mai folosească. Ce har! Desigur, orice bătrân ar trebui să salte de bucurie la această chemare. Când oamenii sunt înaintaţi în vârstă, nu-i ia nimeni pe garanţie. Ei merg din loc în loc pentru a găsi de lucru, dar patronii dau din cap, la vederea părului lor alb; însă Domnul Isus îi primeşte pe bătrâni şi le dă bună plată. Vedeţi câtă bunătate! Fă, Doamne, ca cei bătrâni să intre fără întârziere în slujba Ta. Dar, Dumnezeu va da oare vreo răsplata celor neputincioşi din cauza bătrâneţii? Nu vă îndoiţi de aceasta. El spune că va da ce va fi cu dreptul, dacă lucrează în via Lui. Veţi primi aici harul, iar acolo sus, slava. Vă va da ajutor şi mângâiere în timpul de faţă, şi odihna în viitor; o putere care va ţine în toate zilele şi o viziune a slavei când va veni noaptea morţii. Toate acestea, ţi le va da Domnul Isus, ţie care ai venit Ia El la bătrâneţe, ca şi celui care intră de tânăr în slujba Sa.
Voi mărturisi acest har oricărui suflet nepocăit, om sau femeie bătrână, rugând pe Domnul să-i binecuvânteze, pentru dragostea Domnului Isus; apoi voi fi cu luare aminte să-i descopăr, pentru a le face cunoscut vestea bună.

SĂ NU MAI RĂMÂNĂ NIMIC RĂU

Nimic din ce a fost blestemat să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă, să te ierte şi să te înmulţească, după cum ajurat părinţilor tăi.
Deuteronom 13.17

Israel trebuia să cucerească oraşele păgâne şi sa distrugă toată prada, socotind tot ce a fost întinat prin idolatrie, ca blestemat şi deci să fie nimicit prin foc. Tot astfel trebuie ca creştinul să-şi privească toate păcatele sale. Nu trebuie să lăsăm nimic rău să locuiască în noi. Este un război de moarte împotriva răului de orice natură ar fi, care ar întina sufletul, trupul sau duhul. Această părăsire a răului trebuie să o privim ca o roadă a harului lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu ne face să nu mai avem nici o îngăduinţă pentru păcatele noastre, atunci El ne arată îndurarea Sa; şi când ne mâniem împotriva răului, Dumnezeu încetează să fie mâniat pe noi. Când noi creştem străduinţele împotriva fărădelegii, înmulţeşte şi Dumnezeu binecuvântările. Secretul pentru a creşte în pace şi bucurie în Domnul Cristos, este ascultarea de acest cuvânt: „Să nu rămână nimic sortit pieirii în mâna ta". Doamne, Te rog curăţeşte-mă azi. Îndurarea, mila, propăşirea şi bucuria vor fi partea sigură a acelora care leapădă cu hotărâre şi cu tărie păcatul.

LEAC ÎMPOTRIVA INVIDIEI

Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
Proverbe 23.17-18

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei. Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El. Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare.
Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze? Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească.

DE CE SĂ RĂMÂI ÎN SCLAVIE

Domnul Dumnezeul tău îi va aduce înapoi pe robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia El
Deuteronom 30.3

Chiar şi poporul lui Dumnezeu poate să se vândă pentru a fi rob al păcatului. Acesta e un fruct amar, rod al unei rădăcini foarte amare. Ce sclavie este aceea a unui copil al lui Dumnezeu vândut păcatului, în lanţurile lui Satan, lipsit de slobozenie, de puterea de rugăciune, de bucuria în Dumnezeul său! Să luăm seama să nu cădem într-o astfel de robie; dar, dacă suntem intraţi în ea, să nu disperăm.
Nu putem rămâne prinşi în sclavie pentru totdeauna. Preţul plătit de Domnul Isus pentru răscumpărarea noastră este prea mare pentru ca El sa ne lase în mâinile vrăjmaşului. Dar calea slobozeniei este: „Întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău"! Acolo unde am găsit pentru prima oară mântuirea, o vom găsi şi a doua oară: la picioarele crucii, mărturisindu-ne păcatul, vom găsi iertare şi izbăvire. Apoi „să ascultăm de glasul Domnului Dumnezeului nostru, din toată inima şi din tot sufletul nostru, în tot ce ne porunceşte" şi robia noastră va înceta. Duhul abătut şi întristarea sufletului se spulberă - de îndată ce părăsim idolii şi ne plecăm smeriţi înaintea Dumnezeului celui viu. De ce să rămânem robi? Să ne însuşim, fără întârziere, dreptul de copii ai lui Dumnezeu, ieşind astfel din exil.

BIRUINŢĂ PENTRU CEL CĂZUT

Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea.
Mica 7.8

Aşa vorbeşte o persoană apăsata de necaz. Vrăjmaşul nostru ne poate stinge lumina pentru un timp; dar pentru noi este o nădejde sigură, lângă Domnul; şi dacă ne încredem în El, timpul nostru de apăsare şi întuneric va fi de scurtă durată. Insultele vrăjmaşului nostru nu sunt decât pentru un moment. Domnul va schimba în curând batjocurile şi râsul lui în plâns, iar suspinele noastre în cântări.
Şi daca pentru un timp, marele vrăjmaş al sufletului nostru este biruitor, cum a fost cu oameni mai buni decât noi, să ne îmbărbătăm totuşi, căci în curând vom birui. Ne vom ridica din abaterea noastră, căci Domnul ne va ridica. Nu vom rămâne în întuneric, cu toate că am avut de trecut pe acolo; căci Dumnezeul nostru este izvorul luminii şi El nu va întârzia să facă să strălucească peste noi o zi strălucitoare. Să nu ne pierdem nădejdea şi să nu ne îndoim. Încă o jumătate de învârtitură de roată pe acest pământ, şi vom atinge vârful izbăvirii. Vai de aceia care râd acum, căci ei vor plânge când lăudăroşia lor va fi schimbată într-o ruşine veşnică. Dar ferice de cei ce plâng şi sunt batjocoriţi pentru sfinţenia vieţii, căci ei vor primi o mângâiere dumnezeiască.

ASCULTÂND SEMNALUL DE LUPTĂ

Când vei auzi un vuiet de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să-i bată pe Filisteni.
2 Samuel 5.24

Pe calea noastră se găsesc semne ale lucrării lui Dumnezeu, care ar trebui sa ne mişte. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea şi tu îi auzi sunetul. Atunci trebuie să fim cu atât mai atenţi. Să profităm de aceste împrejurări preţioase, folosindu-le. Noi avem de luptat contra Filistenilor în orice timp; dar când însuşi Domnul merge înaintea noastră, să fim cu atât mai trezi.
Vântul mişcă vârful duzilor, şi David cu oamenii săi au recunoscut acest sunet ca fiind semnalul de atac şi, în timp ce ei înaintau, Domnul însuşi îi lovea pe filisteni. Oh, Domnul să ne dea azi prilejul de a vorbi acelora care ne înconjoară. Cine ştie dacă azi nu este o zi de veşti bune, pentru mântuirea vreunui suflet? Să ţinem deschisă urechea pentru a asculta vuietul vântului, şi mintea noastră gata să se supună semnalului. Făgăduinţa Sa este că: „atunci Domnul va ieşi înaintea noastră". - Nu găsim aici o încurajare de a începe lupta? Şi dacă Domnul merge înaintea noastră, nu vom rămâne pe loc.

SECERIŞ SPIRITUAL

Acela care va semăna din Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.
Galateni 6.8

S-ar părea că semănatul să fie o operaţie păgubitoare, căci aceasta înseamnă a băga boabe bune în pământ pentru a nu le mai vedea. A semăna prin Duhul, de asemenea, pare a fi un vis; căci ne lepădăm de noi înşine şi aparent nu câştigăm nimic în schimb. Dar dacă semănăm prin Duhul Sfânt silindu-ne să trăim pentru Dumnezeu, ascultându-L şi având în vedere numai slava Sa, să fim siguri că nu vom lucra în zadar. Răsplata noastră va fi viaţa veşnică, şi ştim că această viaţă o avem de îndată ce învăţăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu, având părtăşie cu El. Această viaţă curge ca un râu, care înaintează lărgindu-se şi adâncindu-se până ne duce în oceanul fericirii nesfârşite, unde viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră pentru veşnicie.
Să nu semănăm azi în firea pământească, căci atunci vom secera putrezirea. Ci, printr-o predare sfânta a vieţii noastre, să trăim căutând cinstea şi slava Dumnezeului nostru sfânt, în ascultarea de Duhul Său. Ce minunat seceriş este acela al vieţii veşnice! Ce snopi de binecuvântări nemărginite vom culege! Ce sărbătoare va fi acest seceriş! Doamne, fă-ne să fim astfel de secerători, din dragoste pentru Fiul Tău.

PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.
Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.
Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.