CE ESTE NECAZ, SE VA SFÂRŞI

Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut.
Isaia 57.16

Tatăl nostru ceresc nu caută nimicirea noastră, ci educarea noastră. Dacă El Se ceartă cu noi, aceasta o face din bunătate; El nu vrea să fie totdeauna în război cu noi. Dacă noi găsim că pedeapsa lui Dumnezeu durează prea mult, aceasta este din cauză că răbdarea noastră este mică. Să ne aducem aminte totodată că „mânia Lui nu ţine pe vecie", în timp ce „îndurarea Lui ţine toată veşnicia" şi că oricât ar dura de mult întunericul nopţii, el se va sfârşi făcând loc unui soare plăcut. Domnul iubeşte prea mult pe aleşii Lui şi nu poate fi supărat pentru totdeauna pe ei.
Dacă Dumnezeu ar trebui să lucreze fără încetare asupra noastră aşa cum am merita, din cauza nebuniei noastre, noi n-am putea să suportăm această lucrare, ci am cădea obosiţi şi fără nădejde până la porţile morţii. Dar El este un Tată bun, El ne cunoaşte, ne rabdă şi ne ajută. Cel ce ne-a zidit, ne cunoaşte slăbiciunea şi puţina sarcină pe care o putem îndura. El Se poartă cu blândeţe şi duioşie cu acela pe care El 1-a făcut aşa de delicat. Să nu ne lăsăm striviţi de greutăţile noastre de acum, căci ele ne pregătesc un viitor frumos. Ele sunt calea care ne duce la un viitor prea fericit. Mâna care loveşte acum, va tămădui; şi asprimea Lui din vremea de acum va fi urmată de binecuvântări din belşug.