NU VOI FI STRĂIN ÎN CER

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Psalmul 73.24

Din zi în zi şi din an în an, credinţa mea se sprijineşte, cu o încredere tot mai profundă, pe înţelepciunea şi dragostea Dumnezeului meu şi ştiu că n-am crezut în zadar. Nici unul din bunele Lui cuvinte nu va cădea vreodată la pământ.
Eu îmi pun mâna mea în mâna Mântuitorului Meu ca El să mă conducă. Nu ştiu ce drum să aleg, dar Domnul îmi va alege moştenirea. Am nevoie de sfat şi de călăuzire, căci lucrările pe care le am de îndeplinit sunt grele şi de ele depinde viitorul meu. Pentru aceasta eu privesc la Domnul după cum preotul din Vechiul Testament întreba pe Urim şi pe Tumim. Eu preţuiesc mai mult sfatul lui Dumnezeu care nu greşeşte, decât sfatul judecăţii mele sau părerea prietenilor mei. Doamne, Tu vei fi întotdeauna călăuza mea.
Curând va veni sfârşitul; numai câţiva ani şi voi părăsi această lume ca să mă duc la Tatăl meu. Domnul va fi atunci la căpătâiul meu; El mă va primi la uşa cerurilor şi-mi va ura „bun venit" în locurile de slavă. Eu nu voi fi deloc un străin în cerul Său, ci Tatăl meu şi Dumnezeul meu va fi fericirea mea fără sfârşit.
Slavă sa fie Aceluia care mă va conduce aici şi după aceea mă va primi la El.

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

... şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi", nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?
Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi"; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi", El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!
„El i-a iubit până la capăt"; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.
Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac

EL NE VA DUCE ACASĂ

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.
Isaia 46.4

Anul acesta a trecut deja şi această făgăduinţă se îndreaptă către prietenii noştri în vârstă şi către noi toţi care înaintăm în viaţă. Dacă Dumnezeu ne prelungeşte anii, vom ajunge să avem peri albi; aşa că, prin credinţă, putem să luăm dinainte acest cuvânt pentru noi.
Noi îmbătrânim; dar Dumnezeu, care se numeşte EU SUNT, rămâne mereu acelaşi. Perii albi ne arată că trupul nostru slăbeşte; dar El nu slăbeşte niciodată. Când noi nu mai putem să ridicăm nici o greutate şi simţim că ne este greu să ne mişcăm sau să ne purtăm pe noi înşine, atunci Dumnezeu este Cel ce ne poartă. În anii tinereţii noastre, El ne purta în braţele Sale, ca pe mieluşeii Săi şi El va face la fel când vor veni slăbiciuni peste noi.
El ne-a creat şi El S-a angajat să ne poarte. Când vom ajunge o povară pentru prietenii noştri şi o povară pentru noi înşine, Domnul nu Se va depărta de noi, ci va avea grijă de noi şi ne va face să vedem izbăvirea Lui. Adesea El dă slujitorilor Săi o seară lungă şi liniştită. Ei au lucrat şi s-au ostenit toată ziua în slujba Stăpânului lor şi El le zice: „Odihneşte-te în aşteptarea odihnei veşnice pe care am pregătit-o pentru tine". Să nu ne temem de o vârstă înaintată ci să ne bucurăm că îmbătrânim, pentru că Domnul este El însuşi cu noi până la sfârşit, în plinătatea harului Său.

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

...Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.
Evrei 13.5

Această făgăduinţă este repetată de mai multe ori în Scriptură. Acest lucru s-a făcut pentru ca siguranţa noastră să fie şi mai întărită. Să n-avem deci niciodată vreo îndoială în această privinţă. Această făgăduinţă este spusă cu o putere deosebită; ea este scrisă în limba greacă, cu cinci negaţii şi fiecare suspendă orice posibilitate ca Domnul să părăsească poporul Său, chiar atunci când poporul Său s-ar simţi părăsit de El, pe bună dreptate. Acest verset de preţ nu făgăduieşte că vom fi scăpaţi de necazuri, dar el ne asigură că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. Putem să fim chemaţi să mergem pe drumuri care să ne facă să ne mirăm, dar vom avea oriunde prezenţa, ajutorul şi îngrijirea Domnului. De aceea n-avem să dorim nici bani, nici vreun bun pământesc; Dumnezeul cel veşnic face mai mult decât aurul, şi binefacerile Lui mai mult decât o avere.
Să ne mulţumim cu ce avem, căci cel ce are pe Dumnezeu, are mai mult decât lumea întreagă. Ce putem noi să avem mai mult decât ceva fără sfârşit, adică veşnic? Ce putem să ne dorim noi mai mult decât bunătatea Sa atotputernică?
Şi tu, inima mea, dacă Dumnezeu îţi spune că nu te va lăsa şi nu te va părăsi niciodată, roagă-te mereu şi cere harul de a nu-L părăsi nici tu vreodată pe Mântuitorul tău şi de a nu te depărta vreodată de căile Sale.

DRAGOSTEA ŞI LEGĂMÂNTUL SĂU

Pot să se mute minţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.
Isaia 54.10

Una din cele mai preţioase însuşiri ale dragostei dumnezeieşti este caracterul ei statornic. Stâlpii pământului pot să fie mutaţi din locul lor, dar harul legământului Dumnezeului celui milostiv nu se va îndepărta niciodată de la poporul Său. Ce fericit este sufletul meu că poate avea o încredere tare în această făgăduinţă a lui Dumnezeu! Anul se apropie de sfârşit şi anii vieţii mele nu mai sunt mulţi, dar timpul nu-L schimbă pe Mântuitorul meu. Invenţii noi iau locul celor vechi, este o prefacere neîntreruptă în toate lucrurile la care ne uităm sau ne gândim; dar Domnul nostru rămâne acelaşi. Prin forţă se pot netezi dealurile, dar nici o putere nu poate să Îl zdruncine pe Dumnezeul cel veşnic. Nimic din trecut, nimic din vremea de faţă şi nimic din viitor nu va putea să schimbe bunătatea Domnului Dumnezeu faţă de mine.
Suflete al meu, rămâi în această dragoste veşnică a Domnului, care te socoteşte că eşti sânge din sângele Său. Adu-ţi mereu aminte de legământul veşnic. Dumnezeu îşi aduce aminte de el; dar tu veghează ca nu cumva să-l uiţi. În Cristos, Dumnezeu S-a angajat să fie Dumnezeul tău şi să te păzească ca pe unul care faci parte din poporul Său. Dragostea şi legământul sunt aici unite ca două lucruri sigure şi durabile pe care veşnicia le va întări şi mai mult.

NUMAI ÎN DUMNEZEU TE POŢI ÎNCREDE

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de
poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.
Matei 26.33

Veţi zice că aceasta nu este o făgăduinţă a lui Dumnezeu. Este adevărat, dar ea este o făgăduinţă a omului şi deci ea nu a dus la nimic bun. Petru declara cu siguranţă că va împlini făgăduinţa; dar o făgăduinţă care n-are o temelie mai bună decât o hotărâre omenească, este sigur că va rămâne neîmplinită, îndată după aceea, în faţa ispitei, Petru Îl tăgăduieşte pe Stăpânul său, şi prin jurăminte repetate caută să întărească minciuna sa.
Ce poate fi cuvântul unui om? O oală de pământ care se sparge la prima lovitură. Ce sunt hotărârile noastre? Flori care cu ajutorul lui Dumnezeu pot să lege rod, dar care, lăsate pe seama puterii proprii, vor cădea la pământ la prima adiere de vânt care va mişca ramurile.
În făgăduinţa omenească, puţin poţi să te-ncrezi;
Hotărârile tale nu sunt decât foc de paie.
Cuvântul lui Dumnezeu, dimpotrivă, este veşnic:
Tot ce El a spus, îl vei vedea împlinind cu credincioşie.
Da, lipeşte-te de făgăduinţa lui Dumnezeu; ea este sigură pentru vremea de acum şi pentru veşnicie. Ea să fie comoara ta şi a tuturor celor prea iubiţi ai tăi.
Această scriere este şi un livret de economie la o bancă pentru credincioşi şi această pagină este o scrisoare către casieria băncii la care este adresată şi are semnătura Directorului. Nu cunoaştem altă semnătură decât aceea a lui Dumnezeu şi numele Domnului Isus. Cu acest Nume de încredere, noi avem o garanţie sigură.

EL A VENIT; EL VA VENI

...Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.
Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!